3791..O relaționare a demnității uman atît de uitată

  Să încetăm a stîrni, a-l lua în serios răul și urîtul ce ne tot îmbie  mereu. Din împrejurimile firii needucate corect și fără dreptatea necesară vieții. Să ne vedem de firescul binelui, a condiției noastre în raport doar cu EL. Ne provocînd nelegiuirile ce ne tot dau ghes continuu, evitîndu-le. Că știm, ne însoțesc trăiri din datul corespunzător ce trebuie doar să-l lăsăm.
  Să ne călăuzească cum trebuie, necomplicîndu-ne viața, complăcîndu-ne nimicniciei. De la tot pasul, în așa lume tîrîtă nedemn în delăsare, necinste, imoralității. Și celorlalte necurățenii ce ne înstrăinează de calea SA cu noi împreună. Ce oricum o vom parcurge, de vrem ori nu, dar e mai corect, dezmeticirea de pe acum.
  Să ne mijească ajutată și de noi, omenoși, cu frică de Însuși Dumnezeul Cel Adevărat. O relaționare a demnității umane atît de uitată în realizări cu EL împreună.