Să nu mai patinăm în neștire, prin măsuri luate-n vid într-un viitor nesigur. Că ni-i disponibil binele, utilul și frumosul, doar să le urnim să ne însoțească. În viața prea searbădă fără EL și noi cum trebuie să fim și nu dibuim încă. Fără invitație la necruțătoarea intolerantă neputință de a fi oamenii ceruți să tot fim. Și între noi înșine și-n fața LUI de asemenea, cum știm dar nu reușim defel.
Învingînd nereușita din noi o dată pentru totdeauna, lăsîndu-ne învățați. Cu adevărat oameni să fim pe Pămînt, ne curtați de lipsa SA și demența ne schimbării bune. Cerută de CER și încă ne aflată cum e nevoie, în așa lașă conduită umană nedemnă. De cum sîntem dați a fi, ne lansînd provocări înspre CER de ne supunere.
Ci de domoală pricepere spre ceea ce ni se încearcă a ne convinge și deocamdată fără succes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu