3792... Și deocamdată fără succes

  Să nu mai patinăm în neștire, prin măsuri luate-n vid într-un viitor nesigur. Că ni-i disponibil binele, utilul și frumosul, doar să le urnim să ne însoțească. În viața prea searbădă fără EL și noi cum trebuie să fim și nu dibuim încă. Fără invitație la necruțătoarea intolerantă neputință de a fi oamenii ceruți să tot fim. Și între noi înșine și-n fața LUI de asemenea, cum știm dar nu reușim defel.
  Învingînd nereușita din noi o dată pentru totdeauna, lăsîndu-ne învățați. Cu adevărat oameni să fim pe Pămînt, ne curtați de lipsa SA și demența ne schimbării bune. Cerută de CER și încă ne aflată cum e nevoie, în așa lașă conduită umană nedemnă. De cum sîntem dați a fi, ne lansînd provocări înspre CER de ne supunere.
  Ci de domoală pricepere spre ceea ce ni se încearcă a ne convinge și deocamdată fără succes.

1683.Simpli executanți a unei opere în desfășurare

    Că fiecare avem voie să admirăm frumosul, binele și utilul, să ne îndrăgostim de orice și oricine. Dragostea platonică, e permisă oricînd și oricum. Cu bun-simț și făurind doar binele mereu în viață.
    Să căutăm cît mai mult și să nu ne căznim a fi altfel, ci să dorim să nu ținem minte chiar toate lucrurile. Mai ales cele neplăcute de la alții, să vrem a uita și de putem să-i iertăm chiar pe loc, atunci imediat. Ori cel mai tîrziu pînă la apusul soarelui în acea zi. Că sîntem oameni și nu putem fi exemplari de buni, e de înțeles, dar și EL ne iartă foarte multe, știți?
   Și să mai știți ceva că nu sîntem chiar împărțiți între buni și răi, toți, că-i un amestec foarte neomogen. Și numai EL știe pe fiecare cît plătește, noi ăștealalți doar aproximăm. Și să ținem pentru noi aprecierile noastre subiective.
    Înfăptuirile noastre pămîntene sînt la fel de trecătoare și vremelnice ca și noi. Istoria întreagă e doar un șir de evenimente, fenomene fără sens pentru noi. Doar EL ne pune în fața unor trăiri ce le consemnăm ori nu, pentru EL doar știute. Simpli executanți a une-i opere în desfășurare. Nu vedem și nici nu pricepem întregul ce e acuma și cu noi componenți oarecum în EL.
    Nu știm mai nimic, îndepărtîndu-ne de EL, neștiindu-L, neîndreptați fiind și înrăiți. Nu ne preocupăm bine și-I tot greșim, vrem nu vrem, că ne lipsește Baza vieții. Cu toate că ni s-o dat și binele și răul să le știm și doar de bine să ne legăm mereu. Nu înțelegem multe și ne-am dori să fim îndrumați corect. 
    Dar asta implică cunoașterea SA, măcar bine, îndreptarea cu bine între oameni. Și ținînd aproape de EL și EL fiind cu tine nu ai cum mai greși și altă viață cunoști.
    Doar libertatea îi prinde bine adevărului, dar cum azi nu-i libertate în lume pentru Adevărul SĂU. Nu E în lume cunoscut, ci dosit de mult timp și părăsiți tot suferim mereu. Și grăbiți de EL părăsim viața, neînțelegînd nimic din ea, rateuri umane.

Viaţa

   Plictisit de viaţă, e ceva urît, e ca şi cînd refuzi viaţa cadoul suprem dat nouă oamenilor de EL împreună cu planeta SA, să o cunoşti în esenţele ei intime adevărate, desăvîrşite, uluitoare, frumoase de rămîi fără respiraţie, cuprins de o veşnică admiraţie molipsitoare, îndărătnică, cutezătoare pînă-n pînzele albe ale necunoscutului veşnic în evoluţie,"plictiseala e o formă a netrăirii şi neiubirii"(Jean Prevert)
   Îţi aparţine spre aflare misterul vieţii în întregul ei infinit, nu te crampona de o plafonare trecătoare, întîmpătoare, efemeră, caută-ţi curajul aflării neştiutului vieţii, ce-i şi în tine, nu te vei mai sătura de ai să-i prinzi gustul cel adevărat continuu mirific, înmiresmat, cuceritor ce ni l-a dat EL, curcubeul zării noastre luminate.
   Numai să vrei să te deschizi către lumea dată de EL, şi să nu stai ca un arici speriat, îmbufnat, nemulţumit şi nedrept cu viaţa-dar minumat, de totuşi ai o problemă intimă cu EL, vorbeşte-I în gînd, numai în gînd cu EL, şi sigur te va lumina, bucura, înzdrăveni cum n-ai fost de cînd eşti.
   De eşti obosit odihneştete, regăseşte-ţi voinţa de viaţă în copilăria ta ce ai uitat-o în afara ta, în cele mai frumoase amintiri şi luptă cu urîţenia ce te caută a te doborî, natura e un leac uluitor, munca, şi mai ales creaţia, împreună cu facerea de bine nemijlocit.

Nefiresc

   Curios cum unele ralizări în timpul edificării lor îs mai promiţătoare decît lucrarea gata, străluciau mai tare, erau mai dorite, acuma împlinite îs de ne recunoscut în bine, în performanţă oare de ce? Opera gata nu ne mai mulţumeşte uneori, oare nu ştim să apreciem corect, drept, adevărat evoluţia, perfecţionarea continuă?
   Ne avîntăm, presupunem, visăm, ne iluzionăm degeaba realizarea nu ne mulţimeşte deplin, ne înşeală aşteptările, nu ne place om fi prea pretenţioşi, nechibzuiţi, iraţionali, vrem prea mult nejustificat de mult de la un firesc,"există lucruri frumoase care au mai multă strălucire cînd rămîn nedesăvîrşite decît atunci cînd sînt prea împlinite"(Francois La Rochefoucauld).
   Termină omul o calificare într-o profesie şi nu mai rodeşte cum îi sînt aşteptările în profesia mult dorită, a răzbit degeaba, timp pierdut, finanţare, planuri, se năruiesc. Ai un prieten, şi cazi în viaţă totul e posibil, şi-i ceri ajutorul. şi nu ţi-e prieten, şi ai un rateu ce te va marca cît vei trăi poate, pentru că prietenia se realizează greu.  Asemenea aşteptări se-ntîmpă mai mereu de cînd e lumea şi-n căsnicii, ce se dovedesc neserioase, iluzii de la care de obicei şi EL are aşteptări mari, care-L întristează cînd eşuiază. Nu sîntem echilibraţi, corecţi, îndreptaţi ci necopţi, gură-cască, neserioşi.

E frumos

   Egoismul în orice creaţie umană e posibil,e justificat de natura omului nedrept, dar intoleranţa faţă de credinţele atît de diverse ale umanităţii nu-i justificată, deoarece EL e în toate,şi de-L şi găsim şi ne apără, simţindu-L nemijlocit, e normal să perseverăm în credinţă oricare ar fi .
   Important EL să te susţină, simţindu-L, tu şi familia ta, dacă credinţa e adevărată cînd eşti la greu îL simţi alături mai pregnant şi te-ntăreşte înălţător spiritual, se poate spune: "E frumos ce-mi place mie", dar şi ţie şi tuturor fără discriminare, şi cu toleranţă desăvîrşită uniform.
   Oamenii în general au prea centrifuge porniri, în cam toate domeniile şi trebuie înţeleşi, toleraţi, e greu dar trebuie, de-s descumpăniţi, nemulţumiţi trebuie ajutaţi, îndreptaţi cu echilibru , nimic nu-i uşor de acum în colo pentru a-L afla măcar cumva, trebuie voinţă îndîrjită în bine, şi EL e cu tine.
   Trebuie unire pentru a-L afla mai bine , şi să-L căutăm în gînd fiecare, fără deosebire, din toate credinţele pămîntului, pentru EL !

Încercarea

   Uneori eşti pus la încercare de EL, Tatăl nostru Ceresc, mai tare ca de obicei, e un prag de trecut, printr-o boală trecătoare, repaus neaşteptat, bătrîneţea, o aşteptare îndelungată crezi nefolositoare, insomnii, te vei gîndi oare la EL?
   Ori vei continua să-I greşeşti ignorîndu-L, ca-n toată existenţa ta, de zi şi noapte, iar va urma un timp de vieţuire stearpă fără EL în gîndul tău, şi poate un nou avertisment de trezire pentru tine şi ai tăi.
   Şi de nu, vei fi din nou pedepsit cumva, mai bine gîndeştete de două ori, ca să scapi de acele crize de conştiinţă, stări limită, încercări altfel inexplicabile, EL te doreşte să I te alături mai întîi cu gîndul la EL, încercă şi vei vedea că începi o nouă viaţă.
   Nu irosi şi aceste ocazii oferite ţie de EL, pentru a-L cunoaşte măcar empiric cumva, ocazii ce ai avut numeroase pînă acum, dar nu ştiai că-s de trezire pentru tine, TE aşteaptă în direct, e în tine dintotdeauna, curaj!
   Tu şi înaintaşii tăi de sînge aţi pierdut atîtea şanse de a I vă alătura, măcar în gînd cu EL, singur singurel acum te aşteptă, concomitent cu regăsirea LUI, caută să te îndrepţi, făcînd numai bine oricui, şi oricînd.
   Jean Paul Sartre : "sîntem condamnaţi la libertate" şi Merleau-Ponty : "sîntem condamnaţi la a da sens"
   Poate sigur nu ai experienţă cu EL, să iei legătura mai ales în gînd, dar aşa doreşte EL dintotdeauna fiecare cu EL, are prezenţe în miliarde de oameni, nu e unul, care să nu aibă receptorul SĂU în el, aşteptînd să I te adresezi.
   Nu e complicat de vrei nu amîna, ai curaj acuma, nu te gîndi la alţii ci doar la tine, prin tine şi ai tăi vor fi alţi oameni cînd vei ajunge la o comuniune cu EL, toate în timp, şi nu forţa nota, că te costă scump, trebuie să ai răbdare şi atenţie la tot ce-ţi cere, vei simţi curînd, nu ignora nimic ce simţi deosebit în sinele tău, şi fii secret nu spune nimănui nimic, mai tîrziu cînd îţi va da voie EL.
   N.Steinhardt : "dacă ne cunoaştem interesul şi ne vrem fericirea-- n-avem încotro, sîntem osîndiţi a face fapte bune şi frumoase !".
   Viaţa asta, dar de la EL, trebuie în consonanţă cu EL petrecută, şi pentru urmaşii tăi trebuie să gîndeşti, nu te lăsa furată de lumescul asta nefiresc, urît şi josnic, ce te tîrăşte numai prin pedepsele SALE aspre.
  Te vei odihni cum îţi aşterni, tu şi ai tăi, ia aminte nu vei mai avea mult timp cred, curaj !