1347.Comuniunea

   Nu ştiu cum, dar înfăptuind trebuie să fii oarecum mărginit înspre creaţia ta, se vede că realizînd nu trebuie să fii prea enciclopedic, că te risipeşti în derizoriu. Cînd produci şi mai îngrădit eşti, execuţi şi atîta, poţi avea cîte metehne, faci ce ţi s-a cerut, nici adăugiri nu ai voie a îngloba în produs. Doar cînd eşti consumator, nu ai nici o oprelişte, eşti liber a alege şi respinge după voia inimii.
   Organele puterii, instanţele, puterile oricare ar fi îi cheamă doar pe aceea ce vin la ele, nu pe cei ce nu vor, nu pot ori nu îndeplinesc anumite cerinţe. Şi-n faţa LUI, nu te afli ca neavenit, ci-I eşti dator Creatorului tău, are cerinţe de îndeplinit şi de nu te părăseşte şi dai de necazuri. Mai e um amănunt încă nu s-a încheiat procesul creaţiei Divine, mai avem de învăţat multe şi diverse, conform unui program încă ne ştiut în lume.
   Harul Graţiei Divine asupra noastră atît de rar aflat şi cu atîta taină expus de te laşi lehamite, neştiindu-L corect. Viaţa ne-o închipuim aşa deosebită şi cu de toate cele în ea şi cînd e la o adică, dăm de belele. Nu-L pricepem prea bine, ne-am înstrăinat reciproc şi-i de asta toate nepriceperile şi rateurile de vieţi.
   Lecţii ni se dau de SUS, dar iar nu ştima a le urma, le aproximăm, avem nedreptatea printre noi încă tare şi ne fură multe sarturi. Ni se pare că-I cerem puţin LUI, Creatorului, existenţa fără să ne pese de EL, cam mult, zic . Şi EL vrea măcar a fi înţeles în dreptul SĂU oarecum, om vedea cînd se va pune  problema mai clar azi. Ni se par nedrepte achitările SALE, asupra unora, nedreptăţindu-I pe alţii? Îs multe de zis aici.
   Pe cei ce-L ştiu şi-s morali şi fără rămăşiţe nedrepte lăsate din moşi strămoşi asupră-le, EL le uşurează o viaţă tihnită. Iar de-L şi respectă şi mai şi-i bucuria vieţii. Iar de-L şi cred cu desăvîrşire şi alte comuniuni înspre ceea ce doreşte EL şi Lumea LUI, vă daţi seama, cred, şi dincolo va continua comuniunea şi altele ce nu le ştiu încă.
   Şi de nu ne pasă de EL şi imorali fiind, urmările-s urîte, după un timp de EL ştiut de aşteptări şi tatonări înspre îndreptarea dorită SUS. Te părăseşte şi te năvălesc necazurile şi chiar moartea de nu-ţi revii. O componentă a nedreptei vieţi e frica de suferinţe, neprevăzutul şi moarte, ce n-o ai de-L urmezi şi îndreptat.
 

Hibiscus

   Am şi un premiu de la EL, am preocupări oarecum şi horticole închinate şi LUI, un altar cu de toate cam felurite plante, în amestec şi cu gazon, cam în fiecare an îl măresc cumva, acum are cca. 2,5 ari, e în cîmp deschis.
   Şi lîngă casă am diferite spaţii cu plante închinate LUI, şi în lucru un solar-seră poate, în camera mea toate plantele-s închinate LUI, în cameră temperatura variază iarna de la cca. +1 pînă la cca.+27grd.ces.= dimineaţa-seara.
   Trandafirul chinezesc din camera mea înfloreşte în acest an începînd de la mijocul lui ianuarie, nu ca de obicei din vară pînă venea iarna, e premiul de mulţumire ce şi la făcut EL, să-l ştiu şi eu, şi voi cunva.
    Am primit diverse îndrumări cu privire la ce-I închin LUI în domeniu horticol, nu totdeauna am fost pe fază, am mai şi greşit uneori, şi m-a penalizat cunva.
    EL doreşte atenţie din partea noastră, respect şi de-I şi închini cîte ceva ce-ţi place şi ţie, să-l îngrijeşti în numele SĂU e ceva extraordinar.
     Eu am greşit cîndva, şi I-am promis de mă va scăpa. şi m-o scăpat, îi voi înălţa o biserică, a trecut mult timp şi încă mai am de lucru, am  altarul, şi altele în lucru, EL nu vrea neapărat un templu, cît te pricepi, e bine ce-I închini în comuniune cu EL totuşi.
     Nu e prea pretenţios, doreşte să-L ştim, respecta, cu frică de nu se poate altfel, şi cît mai curînd să-L şi credem pentru că-I sîntem datori vînduţi, şi nu-L prea ştim încă majoritatea.

Încercarea

   Uneori eşti pus la încercare de EL, Tatăl nostru Ceresc, mai tare ca de obicei, e un prag de trecut, printr-o boală trecătoare, repaus neaşteptat, bătrîneţea, o aşteptare îndelungată crezi nefolositoare, insomnii, te vei gîndi oare la EL?
   Ori vei continua să-I greşeşti ignorîndu-L, ca-n toată existenţa ta, de zi şi noapte, iar va urma un timp de vieţuire stearpă fără EL în gîndul tău, şi poate un nou avertisment de trezire pentru tine şi ai tăi.
   Şi de nu, vei fi din nou pedepsit cumva, mai bine gîndeştete de două ori, ca să scapi de acele crize de conştiinţă, stări limită, încercări altfel inexplicabile, EL te doreşte să I te alături mai întîi cu gîndul la EL, încercă şi vei vedea că începi o nouă viaţă.
   Nu irosi şi aceste ocazii oferite ţie de EL, pentru a-L cunoaşte măcar empiric cumva, ocazii ce ai avut numeroase pînă acum, dar nu ştiai că-s de trezire pentru tine, TE aşteaptă în direct, e în tine dintotdeauna, curaj!
   Tu şi înaintaşii tăi de sînge aţi pierdut atîtea şanse de a I vă alătura, măcar în gînd cu EL, singur singurel acum te aşteptă, concomitent cu regăsirea LUI, caută să te îndrepţi, făcînd numai bine oricui, şi oricînd.
   Jean Paul Sartre : "sîntem condamnaţi la libertate" şi Merleau-Ponty : "sîntem condamnaţi la a da sens"
   Poate sigur nu ai experienţă cu EL, să iei legătura mai ales în gînd, dar aşa doreşte EL dintotdeauna fiecare cu EL, are prezenţe în miliarde de oameni, nu e unul, care să nu aibă receptorul SĂU în el, aşteptînd să I te adresezi.
   Nu e complicat de vrei nu amîna, ai curaj acuma, nu te gîndi la alţii ci doar la tine, prin tine şi ai tăi vor fi alţi oameni cînd vei ajunge la o comuniune cu EL, toate în timp, şi nu forţa nota, că te costă scump, trebuie să ai răbdare şi atenţie la tot ce-ţi cere, vei simţi curînd, nu ignora nimic ce simţi deosebit în sinele tău, şi fii secret nu spune nimănui nimic, mai tîrziu cînd îţi va da voie EL.
   N.Steinhardt : "dacă ne cunoaştem interesul şi ne vrem fericirea-- n-avem încotro, sîntem osîndiţi a face fapte bune şi frumoase !".
   Viaţa asta, dar de la EL, trebuie în consonanţă cu EL petrecută, şi pentru urmaşii tăi trebuie să gîndeşti, nu te lăsa furată de lumescul asta nefiresc, urît şi josnic, ce te tîrăşte numai prin pedepsele SALE aspre.
  Te vei odihni cum îţi aşterni, tu şi ai tăi, ia aminte nu vei mai avea mult timp cred, curaj !

Frica de EL

   Dostoievski : Frica e blestemul omenirii.
   Şi totuşi se consideră : căruia îi e frică de EL, Domnul Dumnezeul Tatăl ceresc, e primul pas spre credinţa în EL, şi nu-i blestem ci binefacere, salvarea.
   Bineînţeles o frică constructivă în raport cu credinţa, respectul şi să-L ştim cît mai adînc şi bine.
   O frică care să ne permită, cunoscîndu-L, cît vrea EL, să promovăm în direcţia dorită de EL, evoluînd ca să-L mulţumum cunva şi noi să fim mulţumiţi în comuniune cu EL.
   O altă lume, cred.

Îndreptarea

   Întradevăr să conştientizezi greşeala ce o faci, e mare realizare, să ştii că nu eşti drept într-o acţiune ce ai înfăptuit-o, că ai greşit, şi să cauţi să o îndrepţi, e ceva corect şi înălţător.
   Dar să previi acele greşeli să nu le mai faci ar fi de dorit şi atunci e cel mai bine şi să cauţi să te menţii la acel nivel de corectitudine autoinpusă, asta înseamnă îndreptarea.
   Mai bine spus începutul îndreptării pe toate planurile existenţei tale complexe, ca la fiecare. Bunul simţ joacă un rol hotărîtor  să ţi-l inpui, dar să nu exagerezi cu tine.
   Să nu cauţi să duci autoînfrînarea la extreme, "nu strică puţină îngăduinţă faţă de tine însuţi, oarecare zîmbet şi modestie.Nu te lua prea în serios şi în sublim. Nu te grăbi să admiţi că eşti o făptură cu totul exepţională, a iadului şi a răului "N.Steinhardt .Deci echilibru în toate.
   Viciul admiră virtutea, dar virtutea presupune înfrînarea, deci avem porniri nesănătoase în firea noastră, ce prin educaţie în timp, şi cu voinţă le dominăm cumva, dar să ne ferim pînă ne obişnuim cu binele, să mai avem de-a face cu ispite nepotrivite.
   Toată viaţa e o luptă cu sinele nostru, tindem spre împliniri extreme, dar nu obţinem decît specializări foarte înguste ale domeniilor dorite, din vina intinctelor şi inconştientului, ce înving puritatea omului nou în lume.
   Îndreptarea e primul pas spre cunoaşterea ta, care pe EL îL ineresează, şi se poate să urmeze de doreşti să-L ştii măcar cît mai bine posibil, să-L respecţi, şi de se poate să-L crezi.
   E intrarea ta într-o lume nouă, a comuniunii cu EL, va fi împămîntenirea raiului în tine şi cu tine permanent cît vei dori în comuniune cu EL.

Comuniunea mea cu EL

   La mine e o influenţă a gîndirii, cînd mă trezesc conştient fiind că-mi trece prin cap un gînd, uneori năstruşnic, de neimaginat pentru ce ştiu, şi ulterior de-L consult nedumerit fiind, Î-mi confirmă ori infirmă prin mai multe moduri, care au evoluat în timp în comuniunea mea cu EL.
   Sînt şi unele comunicări directe clare în gînd, în vis mai rar, ci mai mult conştient le dezbat cu EL în gînd mai toate problemele ce-mi apar în viaţă, ori legate de crdinţa în EL.
    Încă nu-s bine pus la punct cu toate ce-s legate de comuniunea mea cu EL, şi care trebuie să le aflaţi voi, mai învăţ încă, şi mă ţine din scurt pentru că-s tare apucat încă.