Dostoievski : Frica e blestemul omenirii.
Şi totuşi se consideră : căruia îi e frică de EL, Domnul Dumnezeul Tatăl ceresc, e primul pas spre credinţa în EL, şi nu-i blestem ci binefacere, salvarea.
Bineînţeles o frică constructivă în raport cu credinţa, respectul şi să-L ştim cît mai adînc şi bine.
O frică care să ne permită, cunoscîndu-L, cît vrea EL, să promovăm în direcţia dorită de EL, evoluînd ca să-L mulţumum cunva şi noi să fim mulţumiţi în comuniune cu EL.
O altă lume, cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu