Solemnitatea

   Au degradat solemnitatea vorbelor mari, inpostorii, nedrepţii, lichelele (cu oarecare cultură), folosindu-le pentru aşi acoperi mîrşăviile lor, micimea din ei, prostiile.
   Lovind în imaginea societăţii, ducînd în derizoriu solemnitatea adevărată pură, bătîndu-şi joc de ea.
   Cei ce au dus o viaţă uşoară, fără privaţiuni, ori needucaţi nu ştiu să aprecieze adevăratele valori umane, greşind la aprecierea încărcăturii emoţionale a sentimentelor.
   Prin vorbe solemne, adevărate, puternice, patriotice, ori mobilizatoare în orice domeniu înălţător, ce-i mişcă pe cei ce au suferit, şi ştiu să aprecieze obiectiv suferinţa, şi să le fie milă de cei oropsiţi, şi să nu facă haz de nacaz.
   Cinismul îşi are rostul său, dar nu oriunde şi oricum pentru că poţi greşi şi răni prin gestică şi atitudini orgolii întemeiate adînc , de nezdruncinat, plătind greu neştiinţa.
   Nu e ruşine să-ţi fie milă, şi cei viteji şi incoruptibili au o doză apreciabilă de aplecare spre ameliorarea suferinţei adevărate concrete.
   Să nu cunoască pedeapsa, durerea pentru că nu ştiu să-i facă faţă, nu sînt pregătiţi deloc, chiar de au fost avertizaţi cumva, suferinţa e mereu nouă, neaşteptată, imprevizibilă, dărîmătoare, descurajantă, totală, paralizantă uneori, depinde de sinele fiecăruia.
   Şi de regulă cei complet nepregătiţi, şi cei ce nu ştiu să aprecieze echilibrul vieţii, plătesc, şi cît sînt de maturi ca şi "domnul Goe" fug la mama, de se mai poate un asemenea refugiu.
   E ceva şi mai şi decît s-a desprins pînă aici : de mii de ani unii s-au considerat îndreptăţi-ţi în solemnitatea supremă să nu-L ştie, respecte şi fără frică cum vrea EL, au fost şi sînt pedepsiţi  ei şi enoriaşii lor.
   EL va veni şi cum a promis în VT, la final, va fi vai şi amar de voi nedrepţilor, am intrat deja în ceasul al 12- lea.