Răul e banal, dezordinea e banală,exepţionale sînt lururile bune, însuşirile alese (Henri Messis). Urîţenia expusă e dezgustătoare, ridicolă, puturoasă, înbufnată că nu eşti ca ea caraghioasă.
Urîtul degeaba-l înzorzonezi, fardezi, e şi mai urît, parcă-i gol puşcă, poate cîndva o fi fost, asta e, de compătimit cînd se trăieşte din amintiri, melancolia e pierdere de timp.
Obscenitatea e monotonă, rituală, răul sau viciul sînt mereu aceleaşi, de o uscăciune apăsătoare, defectele sînt uniforme (Andre Suares).
Rămăşiţele unui avut ce-l umileşti prin firea ta nedreaptă, eşuată, trezeştete e timpul pentru un nou început, mai altfel, încearcă să-l construieşti singur, nu exagera, fii tu nou, ponderat.
Viciul e conştient de virtute, dar nu dă înapoi, nu are destulă forţă, motivaţia nu o cunoaşte încă pe deplin, se împiedică-n obişnuit, lene, nepăsare, îndărătnic, nu se poate trezi e nărăvit.
O latentă înglodare în mîlul urîţeniei, nu te sinchiseşti, e aşa că trebuie aşa, fără alte dialoguri, fudul nevoie mare, dar e în fundul gol, şi nu se vede pe el, e orb.
EL îndată va veni şi-s mulţi orbi ce au nevoie de lumina SA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu