Caracterul

   Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi acţiunile sale.
   Caracterul te reprezintă fără să vrei, înainte mult de a te prezenta, cine şi ce eşti cu toate bune şi rele, ce hram porţi, într-un cuvînt te dezvăluie, înainte de a deschide gura chiar.
   E ceva ce te poate înălţa ori coborî în aprecierea apropiaţilor. În situaţii limită, nefireşti în care viaţa te pune, încercîndu-te, de ieşi ori nu bine.
    O bună educaţie, însuşită corect, adevărată, responsabilă în intimitatea ta cea mai adîncă, e cel din urmă apel al tău la firea ta întruchipată, ce e cel mai greu de schimbat cunva, e ultima staţie a firii tale .
   E tiparul autentic, lăuntric, ascuns ce nu se vede, decît în deranjante, ofensatoare, dărîmătoare ocazii limită în care viaţa te obligă să le trăieşti cumva, vrei nu vrei.
   Aşa că cel mai bine e să te înfrîneţi, moralizîndu-te neîncetat, conştientizînd permanent conduita ta, filtrînd de poţi toate acţiunile tale prin politeţea necesară, şi buna cuviinţă.
   De se poate să fii cît mai treaz la controalele inopinate ce ţi le face viaţa la pielea goală, la fundul gol, al comportamentului, gîndirii  şi în prezenţa martorilor de toate felurile ce te evaluiază vrei nu vrei, etichetîndu-te după cum eşti, şi foarte greu vei schimda ceva de va fi nevoie cîndva.
   Trebuie să fii un om normal, aşa cum te doreşte EL, cît mai curat, adevărat, fără false atitudini ce nu te caracterizează defel, ce nu te reprezintă pe tine cu adevărat, verifică-te permanent ca în faţa unei oglinzi interioare, ce trebuie să o ai.
   N. Steinhardt : "Convingerea politică, părerile filosofice, originea socială, credinţa religioasă nu sînt decît accidente ; doar caracterul rămîne după filtrările produse de situaţiile limită  ce ţi le pune-n cale viaţa".