Ce urmează?

 Să trăieşti numai pe plan material şi să nu iei amînte la spirit, e un risc mare,  poate capital, ce te costă cînd ţi-i lumea mai dragă.
   Omenirea cam de cînd e, fără aI SĂI , nu prea a ţinut legătura cu EL cum vrea EL, spiritul de la EL e dat pentru a-L respecta cum vrea EL, e o chezăşie în calea uitării de EL, Părintele tuturor, numit după cum le pare că-i potrivit fiecăruia, dezvoltînd legături cu EL diferite ca intensitate şi seriozitate.
   Viaţa cu problemele ei pe planeta SA, i-a creat omului preocupări străine uneori de scopul Creatorului : să-L ştie, şi să-L respecte cît mai apropiat de dorinţele LUI, care nu le cunoaştem nici acum bine şi datorită înţepenirii noastre în unele vechi percepte de sorginte Divină, ce nu-s actualizate deoarece EL a evoluat continuu, chiar şi acum ca şi noi dar EL, la o scară Divină.
   Om fi şi cu porniri mai pronunţate ori nu animalice, dar ne deosebim de animalitatea, regnului prin gîndire, spiritualitate şi încrederea faţă de umanitatea firească, şi de vom dobîndi şi respectul datorat LUI , cam măcar cum îL doreşte EL, sîntem bine nu de pedepsit în vederea trezirii, ca-n Japonia zilele acestea, Noua Zeelandă mai nu demult, nordul Africii şi prin apropiere de cîtva timp încoace.
   Deci să mai lăsăm peocupările strict materiale în dauna celor spirituale, care considerăm că ne reprezintă fără a-L supăra ca să nu ne pedepsească cumva .Să ne desbarăm de autoinpusele înbrobodeli inutile în faţa Sa, care-I hotărît cît de curînd să ne viziteze pe cît mai mulţi pămînteni, să-L cunoaştem bine, dar nu oricum, să-L primim nu cu dosul ca acum de-ar veni, ci cu faţa înspre EL şi respectul datorat Creatorului Însuşi.
   De cultul plăcerii, hedonism, să fugim cît mai e timp, nu-I place LUI, de-l îmbrăţişăm prea tare şi plătim cumva de nu-L inplicăm şi pe EL mulţumindu-I, în viaţa noastră prea plină.
   "Numai cel ce s-a făcut pe el însuşi bun poate să treacă la teribila încercare de a-i face şi pe ceilalţi buni (Aldous Huxley).

Caracterul

   Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi acţiunile sale.
   Caracterul te reprezintă fără să vrei, înainte mult de a te prezenta, cine şi ce eşti cu toate bune şi rele, ce hram porţi, într-un cuvînt te dezvăluie, înainte de a deschide gura chiar.
   E ceva ce te poate înălţa ori coborî în aprecierea apropiaţilor. În situaţii limită, nefireşti în care viaţa te pune, încercîndu-te, de ieşi ori nu bine.
    O bună educaţie, însuşită corect, adevărată, responsabilă în intimitatea ta cea mai adîncă, e cel din urmă apel al tău la firea ta întruchipată, ce e cel mai greu de schimbat cunva, e ultima staţie a firii tale .
   E tiparul autentic, lăuntric, ascuns ce nu se vede, decît în deranjante, ofensatoare, dărîmătoare ocazii limită în care viaţa te obligă să le trăieşti cumva, vrei nu vrei.
   Aşa că cel mai bine e să te înfrîneţi, moralizîndu-te neîncetat, conştientizînd permanent conduita ta, filtrînd de poţi toate acţiunile tale prin politeţea necesară, şi buna cuviinţă.
   De se poate să fii cît mai treaz la controalele inopinate ce ţi le face viaţa la pielea goală, la fundul gol, al comportamentului, gîndirii  şi în prezenţa martorilor de toate felurile ce te evaluiază vrei nu vrei, etichetîndu-te după cum eşti, şi foarte greu vei schimda ceva de va fi nevoie cîndva.
   Trebuie să fii un om normal, aşa cum te doreşte EL, cît mai curat, adevărat, fără false atitudini ce nu te caracterizează defel, ce nu te reprezintă pe tine cu adevărat, verifică-te permanent ca în faţa unei oglinzi interioare, ce trebuie să o ai.
   N. Steinhardt : "Convingerea politică, părerile filosofice, originea socială, credinţa religioasă nu sînt decît accidente ; doar caracterul rămîne după filtrările produse de situaţiile limită  ce ţi le pune-n cale viaţa".