Ce urmează?

 Să trăieşti numai pe plan material şi să nu iei amînte la spirit, e un risc mare,  poate capital, ce te costă cînd ţi-i lumea mai dragă.
   Omenirea cam de cînd e, fără aI SĂI , nu prea a ţinut legătura cu EL cum vrea EL, spiritul de la EL e dat pentru a-L respecta cum vrea EL, e o chezăşie în calea uitării de EL, Părintele tuturor, numit după cum le pare că-i potrivit fiecăruia, dezvoltînd legături cu EL diferite ca intensitate şi seriozitate.
   Viaţa cu problemele ei pe planeta SA, i-a creat omului preocupări străine uneori de scopul Creatorului : să-L ştie, şi să-L respecte cît mai apropiat de dorinţele LUI, care nu le cunoaştem nici acum bine şi datorită înţepenirii noastre în unele vechi percepte de sorginte Divină, ce nu-s actualizate deoarece EL a evoluat continuu, chiar şi acum ca şi noi dar EL, la o scară Divină.
   Om fi şi cu porniri mai pronunţate ori nu animalice, dar ne deosebim de animalitatea, regnului prin gîndire, spiritualitate şi încrederea faţă de umanitatea firească, şi de vom dobîndi şi respectul datorat LUI , cam măcar cum îL doreşte EL, sîntem bine nu de pedepsit în vederea trezirii, ca-n Japonia zilele acestea, Noua Zeelandă mai nu demult, nordul Africii şi prin apropiere de cîtva timp încoace.
   Deci să mai lăsăm peocupările strict materiale în dauna celor spirituale, care considerăm că ne reprezintă fără a-L supăra ca să nu ne pedepsească cumva .Să ne desbarăm de autoinpusele înbrobodeli inutile în faţa Sa, care-I hotărît cît de curînd să ne viziteze pe cît mai mulţi pămînteni, să-L cunoaştem bine, dar nu oricum, să-L primim nu cu dosul ca acum de-ar veni, ci cu faţa înspre EL şi respectul datorat Creatorului Însuşi.
   De cultul plăcerii, hedonism, să fugim cît mai e timp, nu-I place LUI, de-l îmbrăţişăm prea tare şi plătim cumva de nu-L inplicăm şi pe EL mulţumindu-I, în viaţa noastră prea plină.
   "Numai cel ce s-a făcut pe el însuşi bun poate să treacă la teribila încercare de a-i face şi pe ceilalţi buni (Aldous Huxley).