Sîntem

   Sîntem un amalgam de bine şi rău, în gîndire, vorbe şi fapte, în existenţă în general, aşa sîntem creeaţi de la EL, dintotdeauna, mai exigenţi ori nu cu noi înşine şi cu alţii la fel, se-ntîmplă uneori să nu ne înţelegem pe noi înşine, mai mult ori mai puţin,"sinucidere lentă şi înţeleaptă"(Hippolite-Adolphe Taine).
   Avem acţiuni clare dar şi dezlînate, anapoda, în derîdere, ce poate considerăm că nu ne reprezintă, toate ne reprezină, aşa sîntem şi să ne obişnuim cu noi înşine, în derularea trăirilor vieţii noastre strîmte, nu e cum ne-am dori să fim ci sîntea aşa cum sîntem, da , ne putem educa mai mult ori mai puţin, reuşiţi din această acţiune, pentru că sîntem diferiţi proiectaţi şi unuiformizarea nu-i o soluţie, ci trebuie alceva, "unitatea e ultima trăsătură ce i se poate atribui drept caracteristică"(N,Steinhardt).
   Un neînţeles în societatea noastră, e poate perfect adaptabil înt-o aftfel de lume, tot creată de EL, dar nefirească pentru noi, ori ceva ce EL a dorit şi noi am luat-o pe arătură cumva din cine ştie ce nereuşită influenţă, unde dai şi unde crapă, I s-o fi întîmpla şi LUI cred, pentru că văd ce greu ne înţelegem noi cu EL, parcă n-ar fi Părintele nostru Unicul, Creatorul CEL de Nedezminţit.
   Omul un amestec neliniar între bine şi rău "asimetria e secretul vieţii" (Louis Pasteur), de la plus la minus, de la bine la rău,  o varietate de miliarde de creaţii unitare în diversitate, şi EL e Unic şi ne studiază iar noi nu ne batem prea capul cu EL, oare de ce? Unii o ţin pe a lor nedreaptă, neevoluată, blocată cu toate că EL a evoluat, şi evoluiază fără oprire într-un mod specific LUI, neînţeles de noi încă.
   Dar şi noi am evoluat (pe unii îi obligăm să evoluieze pentru că ei nu vor,îi tîrîm după noi) de cînd ne-a creeat EL, de multe mii de ani, numai pe pămînt în natura asta, restul nu ştim nimic, de am căuta să-L găsim, am afla mai multe despre noi şi despre EL.
   Putem spune că nu sîntem perfecţi ci perfectibili cumva EL ştie, de la bine la rău şi invers, după cum ne taie capul, totul cu ştirea LUI, cred, acolo unde am fost zămisliţi, să vieţuim în natura dată locului să rodim, asta-i maximum de existenţă ce ne e dat pe acest pămînt, să nu căutăm alte zări, vom şti de nu sîntem programaţi acolo.
   Viaţa ca o luptă continuă cu sinele tău pentru perfecţionare şi aflare a locului tău în Lumea LUI, care încă n-o ştim, o bojbăim niţel, totuşi cred că nu-i greşit să fim toleranţi în binele tuturor, cît se poate să încercăm măcar, cu curaj, şi să nu ne oprim cît existăm să-L aflăm. şi respecta cum vom afla că vrea EL.
   Îmi dau seama după ce ma trezit EL,pe zi ce trece că dorinţa mea de a-L afla tot mai mult, şi fără să mă lase, din scurt să mă ţie, e ceva absolut nou, şi învăţ, cred şi voi cumva.