Răzbate

   Parcă-i tare demult verbul de acţiune: a răzbate, nefolosit, prăfuit, învechit, expirat al oamenilor de bine, dar înlocuit cu mai tînărul verb de acţiune nou : a descurca, a fraieri, a şmecheri nişte corecţi, naivi, neînvăţaţi cu nedreptatea noului val de parveniţi, ce-şi spun oameni de afaceri, afaceri cu miros urît a injustiţia de la noi.
   Nedreaptă cînd ea trebuia, justiţia să poarte stindardul incoruptibil al adevărului şi dreptăţii, da de unde ea-i oarbă nu "nimereşte" dreptatea de foarte mulţi ani pe la noi, e super-fudulă tare, dar  o ştie şi vestul, de s-a săturat de ea şi de neputinţa noastră, vai de noi, dar EL nu ne va mai lăsa în părăsire mult timp, nădejde-i în EL.
   Descurcăreţii mimează corectitudinea, dar nu le pasă de bun-simţ, adevăr şi dreptate, ci numai de învîrteli incorecte, nedrepte, coţcării la drumul mare, ca la noi la nimenea, se face haz de necazul naţiei şi pe postul radio nr.1 al ţării pentru că nimănui nu-i pasă de nebinele firesc, normal, ne conduc impostori, şmecheri, descurcăreţi nevoie mare.
   Verbul a răzbi e în domeniul bunului simţ, folosit doar de oameni adevăraţi, drepţi, cu simţ de răspundere corect, ce-i ce încep încet încet să-şi dea seama că nu se mai poate aşa cu răul şi urîtul descurcăreţilor, se trezesc şi vom fi ce am mai fost cîndva, răzbitori în lumea asta nedreaptă, şi cu EL alături .