Să ne păstrăm intacte pornirile înalte, spirituale, pozitive, să nu ne coborîm niciodată din acea lume aşa de rară, a cumsecădeniei, a spiritului înalt în gîndire cu bun-simţ, colaborînd cu normalitatea cumsecade să nu îndrăznim niciodată, nci o clipă, să ne otrăvim spiritul, în gîndire şi fapte, cu vreo pornire lăuntrică, nestăpînită destul în cel mai ales domeniu şi de urmat în bine, ce se poate prăbuşi şi dintr-un domeniu de urmat devine o epavă.
O epavă demnă de milă şi păreri de rău, regrete a unui avînt înălţător insuficient susţinut de propriile porniri vremelnice şi puţine, ce ne joacă uneori grave feste, nimicitoare şi de cuminţire a avînturilor ne stăpînite şi nepotrivite oricui şi oricum.
"Infracţiunile spirituale (nu simplele infracţiuni de drept comun) părtund în chip tainic în realizare, operă, înfăptuire printr-un straniu efect al comunicării celor două idioame (natura omenească, natura realizatorului) şi ajunge o cantitate infimă de spurcăciune pentru a strica iremediabil gustul întregului"[Alain (Emile-Auguste Chartier )].
Pentru că altfel realizările noastre ori cît de strălucite sînt, nesusţinute corect, sincer, se pierd şi degeaba ai avut talent şi geniu pentru că nu ai ştiut să-l fructifici cu obligaţiile ce le ai, cum sînt date de EL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu