E o realizare deosebit de greu de obţinut, însuşirea de a uita şi de a ierta, trebuie multă caznă adevărată, preocupare continuă, şi de te iei cu treburile şi mai uiţi că trebuie să uiţi să înmagazinezi ştiri rele şi urîte, scrieţi pe ceva ca la şcoală pînă te obişnuieşti să nu mai bagi în seamă urîţenia şi răutatea înconjurătoare ce te urîţesc şi înrăiesc şi pe tine, te molipseşti şi o-ncurci la o adică cu EL şi suferi, şi n-ar trebui, bagă-ţi minţile-n cap.
"A ne învăţa să dobîndim darul uitării şi iertării şi posibilitatea convieţuirii în această lume finită, a noastră, a tuturor, şi să ştim că nu sîntem aritmetic împărţiţi în buni şi răi"(Nicolae Steinhardt), "nimeni nu-i atît de rău pe cît am fi porniţi să credem"(Eugen Ionescu).
Căutînd să ne ferim de a mai simţi răutatea şi urîţenia lumii acesteia ne vom afla pe drumul îndreptării şi EL nu-i indiferent că am pornit în direcţia bună, şi ne mai păsuieşte niţel cu pedepsele ce le-am suferit pe merit şi veţi simţi îmbunătăţirea dar trebuie să fiţi tare atenţi şi să-I mulţumiţi neîncetat în gînd de puteţi cît de cît.
În curînd veţi simţi repulsie, jenă faţă de nedreptăţile înconjurătoare, şi de nu sînteţi în stare să le opriţi ori îndrepta cumva măcar nu le mai ascutaţi înfiorîndu-vă inima, ce trebuie să rămîie curată. Şi mai e ceva, ce nu ştim totdeauna, ce a produs acea reacţie negativă a insului acela ce a greşit? Poate e un răspuns la un stimul la fel ori mai rău, intenţionat, şi ne ştiut. Mai e încă un mare adevăr ignorat cam de toţi : uneori EL ne pedepseşte prin alţii "răi şi urîţi"puşi de EL să ne trezim, şi să nu-I mai greşim, să ne-ndreptăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu