Curios cum unele ralizări în timpul edificării lor îs mai promiţătoare decît lucrarea gata, străluciau mai tare, erau mai dorite, acuma împlinite îs de ne recunoscut în bine, în performanţă oare de ce? Opera gata nu ne mai mulţumeşte uneori, oare nu ştim să apreciem corect, drept, adevărat evoluţia, perfecţionarea continuă?
Ne avîntăm, presupunem, visăm, ne iluzionăm degeaba realizarea nu ne mulţimeşte deplin, ne înşeală aşteptările, nu ne place om fi prea pretenţioşi, nechibzuiţi, iraţionali, vrem prea mult nejustificat de mult de la un firesc,"există lucruri frumoase care au mai multă strălucire cînd rămîn nedesăvîrşite decît atunci cînd sînt prea împlinite"(Francois La Rochefoucauld).
Termină omul o calificare într-o profesie şi nu mai rodeşte cum îi sînt aşteptările în profesia mult dorită, a răzbit degeaba, timp pierdut, finanţare, planuri, se năruiesc. Ai un prieten, şi cazi în viaţă totul e posibil, şi-i ceri ajutorul. şi nu ţi-e prieten, şi ai un rateu ce te va marca cît vei trăi poate, pentru că prietenia se realizează greu. Asemenea aşteptări se-ntîmpă mai mereu de cînd e lumea şi-n căsnicii, ce se dovedesc neserioase, iluzii de la care de obicei şi EL are aşteptări mari, care-L întristează cînd eşuiază. Nu sîntem echilibraţi, corecţi, îndreptaţi ci necopţi, gură-cască, neserioşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu