1737.Va reveni unde îI E locul, după așa secetă Divină

   Cînd va fi să fie știut EL în lume cum trebuie, nu va conta de ești cunoscut de al SĂU ori ba. De transmiți corect  cuvîntul SĂ, să fie primit și urmat, că-i timpul. Ce încă nu sîntem nici acuma conștienți că vine și ne vom îndrepta între oameni și-n fața SA.
   EL își alege pe cei ce-i vrea alăturea, dintre toți, după criterii ce nouă ne scapă. Secretul îI aparține în întregime, pînă unul se destăinuie și calea de urmat și-o află în timp. De cel ce se învrednicește a o urma, cum îi este indicația de SUS.
   Așa ni-i dat a fi, nu putem fi fără a ne închina, mai repede ori mai tîrziu. În viață îL căutăm și de foarte mult timp oferta hîdă ne obligă la necunoașterea SA, ci a necuratului. Ce-i peste tot spînzurat, îl tolerează CEL de SUS, să știe lumea că-i falsă închipuire. Și cei ce-o urmează vor suferi și muri, ratînd înțelegerea existenței pe Pămînt.
   Și încet lumea se va lămuri ce-i cu nedreptatea asta în lume și-o va lăsa de izbeliște. Și EL va reveni unde îI E locul, în spiritul nostru permanent, după așa secetă Divină.
   Cînd nedreptatea nu va mai fi sus, auto-cocoțată, nu va mai avea mijloacele actuale. Și va dispărea doar în muzee o vom privi neputința noastră hîdă. Ce ne-o pricinuit atîta suferință și atîtea pierderi de vieți omenești, degeaba.
   Tirania nedreptății fără EL, are încă sprijinul inconștient al maselor. Și ca orice cădere e și aceasta cînd creditul va dori de SUS să-l suspende. Și dispariția va fi totală și vertiginoasă.

Ce urmează?

 Să trăieşti numai pe plan material şi să nu iei amînte la spirit, e un risc mare,  poate capital, ce te costă cînd ţi-i lumea mai dragă.
   Omenirea cam de cînd e, fără aI SĂI , nu prea a ţinut legătura cu EL cum vrea EL, spiritul de la EL e dat pentru a-L respecta cum vrea EL, e o chezăşie în calea uitării de EL, Părintele tuturor, numit după cum le pare că-i potrivit fiecăruia, dezvoltînd legături cu EL diferite ca intensitate şi seriozitate.
   Viaţa cu problemele ei pe planeta SA, i-a creat omului preocupări străine uneori de scopul Creatorului : să-L ştie, şi să-L respecte cît mai apropiat de dorinţele LUI, care nu le cunoaştem nici acum bine şi datorită înţepenirii noastre în unele vechi percepte de sorginte Divină, ce nu-s actualizate deoarece EL a evoluat continuu, chiar şi acum ca şi noi dar EL, la o scară Divină.
   Om fi şi cu porniri mai pronunţate ori nu animalice, dar ne deosebim de animalitatea, regnului prin gîndire, spiritualitate şi încrederea faţă de umanitatea firească, şi de vom dobîndi şi respectul datorat LUI , cam măcar cum îL doreşte EL, sîntem bine nu de pedepsit în vederea trezirii, ca-n Japonia zilele acestea, Noua Zeelandă mai nu demult, nordul Africii şi prin apropiere de cîtva timp încoace.
   Deci să mai lăsăm peocupările strict materiale în dauna celor spirituale, care considerăm că ne reprezintă fără a-L supăra ca să nu ne pedepsească cumva .Să ne desbarăm de autoinpusele înbrobodeli inutile în faţa Sa, care-I hotărît cît de curînd să ne viziteze pe cît mai mulţi pămînteni, să-L cunoaştem bine, dar nu oricum, să-L primim nu cu dosul ca acum de-ar veni, ci cu faţa înspre EL şi respectul datorat Creatorului Însuşi.
   De cultul plăcerii, hedonism, să fugim cît mai e timp, nu-I place LUI, de-l îmbrăţişăm prea tare şi plătim cumva de nu-L inplicăm şi pe EL mulţumindu-I, în viaţa noastră prea plină.
   "Numai cel ce s-a făcut pe el însuşi bun poate să treacă la teribila încercare de a-i face şi pe ceilalţi buni (Aldous Huxley).

Isus

   Trebuie să dezbat şi problematica aceasta deoarece consider că nu-i cunoscută, şi El îmi dă voie, chiar îmi dă şi unele informaţii, şi confirmări necesare, elucidării acestui aşa de extins caz aşa zis divin.
   De la început să vă informez un adevăr important : întrebîndu-L cu peste un an în urmă despre Isus, mi-a răspuns că nu a fost şi nu este în CER, şi nu-i Divinitate.
    Ulterior am aflat că a fost un iudeu cu aptitudini paranormale şi vindecător cum sînt azi şi atunci în lume numeroşi asemenea inşi, de care EL ştiia, şi l-a folosit prin intermediul împăraţilor Constantin şi Elena, la edificarea unei noi religii.
    Creştinismul ca nouă religie era şi folosită de EL pentru îndepărtarea neamurilor de la EL, preocuparea SA fiind poporul SĂU, deasemenea ca şi sursă de presiune pentru neascultătorul SĂU popor pămîntean care-I ştiu şi simt cererile LUI de îndeplinit pentru ei către EL.
    Deci a lăsat să evoluieze noua religie în limitele binelui şi iubirii pe o temelie imaginară, falsă pentru acele scopuri enunţate mai sus, în lume creştinismul nu a dorit răul în esenţa sa, doar condus nedrept nerespectîndu-se NT, în litera sa cum a fost conceput, nu cum este trunchiat de profitori lumeşti din bisericile dezbinării.
    EL, Domnul Dumnezeul Tatăl nostru, ca pedepsă a neadevărului propagandistic creştin îl ţine tot spînzurat pe Isus pe cruci, şi de asemenea iubirea mult trîmbiţată nu se înfăptuieşte şi încă creştinisnul se tot divide şi se macină prin lupte intestine.
    Avînd în vedere că EL doreşte în curînd să vină pe pămînt, doreşte o trezire adevărată a lumii noastre, ca să-L ştim adevărat pentru început. Şi ne vom lămuri atunci definitiv cum stă tema Isus cu adevărat.
    Credincioşii ce se simt bine şi ocrotiţi  adică nu sînt pedepsiţi deloc de EL, în orice credinţă sînt inplicaţi, nu au nici o problemă, dar cei ce suferă pedepse de orice natură, să caute grabnic îndreptarea cît mai e timp.

Depindem

   Acuzat pe drept de un oarecare neajuns săvîrşit unei terţe părţi, atunci chiar de-i năcăjit, slab, oropsit cel vinova trebuie să plătească, să-ndrepte geşeala comisă, chiar de se afudă mai tare-necazul său.
   Să nu cădem nici în extrema cealaltă, de ia cineva năcăjit, ori un copil needucat, ceva de mîncare mai neînsemnat valoric, să nu exagerăm "furtul", să fim îngăduitori, că şi EL e cu noi de nenumărate ori la necaz.
   Depinde de înprejurări, şi fapte ce trebuiesc cîntărite, să fim echilibraţi în decizii. pentru că EL ne vede orice am face, şi oriunde am fi.
   E tare bine să nu fim repeziţi, neatenţi pentru că pierdem ocazii neînsemnate de a fi drepţi, în faţa LUI, de nu putem fi adevăraţi aducători de bine în cazuri mai însemnate.
   Dreapta îngăduinţă, bunul simţ să nu ne lipsească niciodată din bagajul de măsuri ale firii noastre, să ne-nvăţăm cît mai mult, să ne obişnuim, greu uşor, asta e, EL e ceva mai aproape.
   Şi vine vine, nu e tare mult de aşteptat şi ne vrea trezirea noastră completă, adevărată nu trunchiată de nedrepţii Istoriei SALE.