Sînt oameni exepţionali cu har neştiut, perfecţi, instruiţi, echilibraţi, atenţi, corecţi, săritori în ajutorul oricui, nobili, desăvîrşiţi, demni de urmat, consideri că nu-s reali, ci visezi cînd îi întîlneşti, şi totuşi reali şi simpli.
Nesofisticaţi, obişnuiţi, şi totuşi atît de diferiţi de noi toţi cred, în bine numai în binele desăvîrşit exemplar, demni oricînd de urmat, de poţi, aici e hopul, nu putem, e prea mare înîlţimea în care evoluiază.
Există nu-i numai apanajul sfinţilor, sînt şi oameni obişnuiţi, întîlniţi printre noi, dar trebuie să fim atenţi pentru ai vedea şi simţi energia binefăcătoare.
Să-i urmăm atent, pentru a ne molipsi, şi nunumai pentru noi, ci şi pentru oricine consideră că poate aşa ceva înălţător, ar fi de dorit să întîlnim asemenea superoameni cît mai des, în societatea asta dezbinată şi supusă atîtor rele molipsitoare exemple.
N. Steinhardt : Pariziană de origine bretonă. Tanti Alice reprezenta ceva rar; o bretonă necredincioasă.....trecea prin viaţă înconjurată de un nimb de farmec, dulceaţă, bunătate, drăgălăşenie, şi altruism, cum numai la marii sfinţi şi la unii pusnici se întîmplă a fi. Era înzestrată de Dumnezeu în care nu credea pe căile obişnuite, dar de care se apropia pe căi de bună seamă necunoscute nouă, şi în darul facerii de miracole. Cu zîmbetul ei care topia orice ghiaţă, orice supărare, orice icnire de răutate şi înverşunare, ştia să înpace vrăjbile, să aline durerile, să trezească nădejdi. Era mereu gata, la orice oră din zi şi noapte, pe ploaie, pe vînt, pe viscol, sau în toiul lui cuptor, să sară din pat, să iasă din casă, să alerge la capătul pămîntului pentru se duce să dea ajutor, să scoată pe cineva dintr-o încurcătură sau o belea sau pentru a face un serviciu ori un drum, pe scurt pentru a fi de folos. Nu ezita, la nevoie, să spună o minciună, ba şi mai multe, să cerşească, să insiste să intre pe fereastră după ce fusese poftită să iasă pe uşă, să se umilească (după criteriile omului obişnuit, căci pentru ea cuvîntul de umilire, ca şi cel de oboseală, era inexistent),să ia asupră-şi vini străine dacă de aici atîrna liniştea celui ce făcuse apel la ea. Femeia aceasta, pe cît era de bună era şi de inteligenţă, de spirituală, de plină de cele mai rafinate însuşiri ale graţiei. Izbitor de frumoasă şi de elegantă, înbina chipul reginei cu sufletul sfintei într-un anonimat pe care dezvăluindu-l nu pridideai a te uimi, a nu-ţi veni să crezi, a fi biruit de admiraţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu