-Tu, ateu? Aida de , eşti mult prea vesel (Dostoievski, în Adolescentul ).
Credinţa, e o apropiere de EL, ce-ţi izgoneşte himerele, fricile, melancoliile, nemulţumirile, pedepsele, totul e altfel, eşti un împlinit, bucuros, nepreocupat, adevărat om.
Cei buni şi normali te respectă, iar răii nu te înţeleg, cu antipatie, dar nu se vor atimge de tine, poate-L simt cumva.
Dar EL are mai mari cerinţe de la tine, atenţie, nu te îngînfa, pentru că pierzi foarte uşor totul, i-a aminte şi respectă-ţi blazonul de credincios al LUI, treci la treaba dată, nu lenevi deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu