Răsplata şi mai e mult

   -Tu, ateu? Aida de , eşti mult prea vesel (Dostoievski, în Adolescentul ).
   Credinţa, e o apropiere de EL, ce-ţi izgoneşte himerele, fricile, melancoliile, nemulţumirile, pedepsele, totul e altfel, eşti un împlinit, bucuros, nepreocupat, adevărat om.
    Cei buni şi normali te respectă, iar răii nu te înţeleg, cu antipatie, dar nu se vor atimge de tine, poate-L simt cumva.
   Dar EL are mai mari cerinţe de la tine, atenţie, nu te îngînfa, pentru că pierzi foarte uşor totul, i-a aminte şi respectă-ţi blazonul de credincios al LUI, treci la treaba dată, nu lenevi deloc.

Fericirea

   Nu te lasă grijile să dormi sau te deşteaptă din somn. Dar se întîmplă ca şi de pe urma fericirii să te pomeneşti treaz în toiul nopţii. N. Steinhardt.
   Da, e o răsplată ce EL, ţi-o dă, dorind să o simţi ca ceva ne mai pomenit, de înălţător, o bucurie imensă desăvîrşită, atotcuprinzătoare, definitivă, deneimaginat firii tale, îţi vine să zburzi ca un copil needucat, sălbaticul din tine ar vrea să-şi facă de cap.
    Să ştii că eşti al LUI, şi să te bucuri ca şi EL de pe urma gîndului şi faptelor tale bune ce-L mulţumesc
cumva.
     EL te izolează cumva de ceilalţi, pentru că numai tu meriţi răsplata LUI, pentru cum gîndeşti şi acţionezi, vrea să-I ştii Lumea LUI, şi să fii şi-n continuare aL LUI., cît mai performant , să nu te laşi niciodată !