Fericirea

   Nu te lasă grijile să dormi sau te deşteaptă din somn. Dar se întîmplă ca şi de pe urma fericirii să te pomeneşti treaz în toiul nopţii. N. Steinhardt.
   Da, e o răsplată ce EL, ţi-o dă, dorind să o simţi ca ceva ne mai pomenit, de înălţător, o bucurie imensă desăvîrşită, atotcuprinzătoare, definitivă, deneimaginat firii tale, îţi vine să zburzi ca un copil needucat, sălbaticul din tine ar vrea să-şi facă de cap.
    Să ştii că eşti al LUI, şi să te bucuri ca şi EL de pe urma gîndului şi faptelor tale bune ce-L mulţumesc
cumva.
     EL te izolează cumva de ceilalţi, pentru că numai tu meriţi răsplata LUI, pentru cum gîndeşti şi acţionezi, vrea să-I ştii Lumea LUI, şi să fii şi-n continuare aL LUI., cît mai performant , să nu te laşi niciodată !

Cum si cind plecam de aici, firesc

    Ieri am rinduit cum stiu eu, dupa ce am invatat de la EL, despre cei ce-s in raiul pamintesc, singurul pus la dispozitie de a EL, pentru noi oamenii, si cu posibile prelungiri, pentru cei merituosi in lumea LUI.
    Restul cam asa : cei din purgatoriu, indecisii, mediocrii, nici rai, nici buni, cum toata viata le-a fost frica de necunoscutul vietii, asa vor si sfirsi, nestiuti, in anonimatul sinelui, nu primesc ca cei din raiul pamintean, indrumari, si nu-s satui si multumiti de viata si nu-si stiu trecerea si nici momentul ei. Ve-ti spune : e mai bine ca nu stii nimic, cind vine cea cu coasa, nu-i adevarat, omul vrea sa stie totul pina-n ultima clipa, sa fie viril, in putere inca si satul de viata si de rodirea ei, indestulat de bucuriile traiului dus, implinit, premiat de EL, cu tot ce-i programat ,de cind e dat omul pe pamint. De a facut si rele si nu prea, poate sa aiba si o suferinta indelungata.
   Cei din iadul pamintesc, au cele mai categorice pedepse cind nu stiu cu desavirsire cind le vine ceasul, prin groaznice accidente, chinuri inimaginabile,suferite indelungate, treceri premature inexplicabile, pentru tineret ce platesc repede pentru inaintasii ce ramin in viata pentru a se indrepta de inteleg ceva din pedepsirea copiilor lor, in fata lor. E un ultimatum pentru trezire, si la renuntarea la rautatile vietii duse.
   E un amalgam de treiri si finale inimaginbil, numai cu EL alaturi, viata e clara, previzibila intrucitva, plina de inpliniri rodnice, fericire, bucuria de a trai, iti vezi nepotii si stranepotii inpliniti si ei de te urmeaza, de stii sa-i indrumi, in legatura cu EL si numai cu EL, denezdrucinat, in continuu cit va fi viata pe pamint, asa doreste EL.