3768...Că așa-i prostirea omenirii

  Că-n timp de cînd ni s-o dat tăria, minunea, viețuirii pe Pămînt am avut poate neștiute. Încercări ale CER-ului de a ne pune la probe de cum ne comportăm în fața SA. În natură și-ntre noi oamenii, și concluziile a două ni-s transmise. Oarecum prin Biblie, cea cu raiul și primii oameni, eu zic pentru EL doar creați. Că ceilalți au avut alte condiții mai primitive, ne feriți de primejdii, oarecum.
  Nu știm doar bîjbîim, nu ni se dă voie la multe că încă nu merităm, străini de EL. Nici să ne apropiem, nu prea ni se dă voie, decît limitat și tot limitat de făcut cunoscut lumii. Deci unii cunosc unele aflări doar pentru ei însăși și-i degeaba, dar așa se vrea SUS. Cea de-a doua încercare-i cu poporul ales și eșecul trăit încă și azi, poate nu de toți cunoscut cum trebuie, real.
  Că minciuna are picioare scurte, dar intrușii ce-și zic evrei mint cu nerușinare și azi. Și-s obligatoriu și crezuți ca și creștinismul care-i zic eu cretinism, că așa-i prostirea  omenirii.

Sfîrşitul, noi, EL şi viaţa

   Sfîrşitul lumii nu vine la vrerea noastră, nici chiar în particular, EL, nu ascultă de dorinţele noastre nici de-I sîntem mai apropiaţi decît oamenii obişnuiţi, EL  consideră că-i un dar viaţa.
   Şi ca orice dar chiar de are cusururi inerente normalităţii date de EL, şi neînţelese de noi oamenii încă, trebuie păstrat cu grijă şi mulţumit permanent pentru ea, viaţa fie cum o fi.
   Nu avem voie să ne dorim moartea, e o jignire adusă LUI, nemeritată pentru că nu-L ştim cum ar trebui, şi se-ntîmplă de cumva ne-am mai apropiat de EL şi ne considerăm privilegiaţi în rapotrturile cu EL.
    Şi ne-o dorim din diverse cauze, îL supărăm, şi EL nu ne v-a asculta această oribilă cerere şi încă s-ar putea să ne dea şi pedepse de îndreptare
.   Să fie clar o dată pentru totdeauna viaţa e un dar de mare preţ dat nouă de EL, şi nu avem voie să-l respingem după un timp de folosinţă, bunele maniere, uitaşi, cin-te crezi?
   Da sînt unii ce se sinucid, mare curaj, îL înfruntă şi pe EL, nu numai pericolul de a-şi pierde viaţa,şi de reuşesc pînă la urmă, e din cauză că şi EL se satură de ei, v-a fi vai de ei, nerecunoscătorii, odioşii.
   Cel mai bine dar şi mai rar întîlnit, pentru că nu-L ştim măcar, e cînd în comuniune cu EL, ducem o viaţă bună ca-n rai pe pămînt, şi mulţumiţi, sătui de viaţă, fericiţi, şi înpliniţi în toate cele, ne retragem din viaţă cu acordul SĂU, ştim şi momentul trecerii noastre dincolo, îl vor afla şi apropiaţii, ca-ntr-un vis spre EL.

Existenţele noastre

    Între început şi sfîrşitul existenţei în cele trei stări posibile, mai poate continua "după" o stare cred numai de perfecţionare a spiritului cred prin şi în EL.
    În viaţa asta întîlnim trăind cele trei stări posibile : raiul, purgatoriu ori iadul, după cum sîntem pregătiţi de înaintaşi noştri de sînge, ori o construim noi şi EL lăsîndu-ne cu încredere oarecum.
    După dispariţia din viaţa asta, sufletul, cred că se despovărează de gîndirea acumulată în EL, şi spirit din nou cred că poate continua, de EL depinzînd.

Mai amintesc

    BI o cam clarifică, deoarece EL crează în ziua a 6 a o pereche de oameni destinaţi muncii, pazei, stăpînirii planetei în general şi populării ei.
    După ziua de odihnă numai pentru EL mai mult, creează o nouă pereche pe care-i răsfaţă în Raiul SĂU, pentru ca din ei ascultîndu-L să provină un popor aL SĂU, care v-a avea rolul de intermediar între EL şi lumea oamenilor , a neamurilor.
    Prin firea lor chiar şi mai dotaţi şi îngrijiţi oamenii chiar şi ai SĂI îs greu de supus chiar şi de EL, astfel îi fac numai nefăcute de mii de ani îL nemulţumesc şi-I pedepseşte chiar aspru.
     Azi aşteaptă din toată lumea pretendenţi, indiferent de naţie, să-L ajute l-a trezirea în bine a lumii, şi să-L respecte , crede şi şti.

Se-ncearcă încă minţirea lumii

    Unii răuintenţionaţi caută să mintă despre mesia încă din Geneză în Vechuil Testament :  Genesa 4-3-22 : "...Să-l înpiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna,să ia din pomul vieţii, să mănînce din el şi să trăiască în veci" (23) : Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese făcut.
     Nu se rînduieşte alceva, de nici un mesia, ci simplu şi la obiect. Da sînt închipuiri, vise, dorinţe de neîndreptaţi, tot ce se poate, dar nu în izgonirea din rai.Iubirea, unde-i? că nu o văd nicăieri, ci ură şi iar ură întradevăr umană, dar mai aproape de animalitatea omului, decît de morală, şi foarte departe de credinţa mult invocată,doar în lozinci bune pentru prostimea încultă.
      Aşa că mai încet cu propaganda de prostit lumea, fiţi realisti, nu lozincari de şanţ, de care lumea s-a săturat pînă peste cap, unde trăieşti? Treziţi-vă !

Viitorul cu EL şi Lumea LUI şi a noastră

    Dacă un fals admis şi tolerat cred şi încurajat de EL( am explicat de ce), a strîns atîta interes în jurul NT, mai mult şi impus la începutul creştinismului.
     Oare ce se va întîmpla cînd omenirea va afla în sfîrşit ADEVĂRUL despre ADEVĂRATUL DUMNEZEU CREATORUL UNICUL Universul.
     Cred că va fi o nebunie totală, o beţie de încredinţare fulger, şi totul pentru că EL doreşte o trezire în bine a omenirii întregi.
      Va aduna masele, mulţimile pentru ale încredinţa în EL aici pe pămînt, din timp se va afla prin NET peste tot globul indiferent de meridian ori paralelă.
      Toţi vă veţi da seama de greşeala făcută mii de ani, de a nu-L respecta ci denatura şi renega mai permanent.
      Vă va ierta încorpore, şi vă va primi cu mare bucurie aI LUI, fiind FERICIT şi pentru voi.
      Se va isca mare sărbătoare în CER şi pe pămînt, va fi fericire unanimă, după care cred că încet încet se va instala o nouă ordine mondială ce-L va şti, respecta şi de frică, cumva apariţia SA va fi şi înfricoşătoare minunată , măreaţă, dar de atunci omenirea îL va crede fără echivoc.
      Noua ordine nu va mai funcţiona pe bojbăială, ci va fi cu reguli precise, ce EL le va împămîntăni pe veci, şi continuu, pentru a nu ne mai scăpa din MÎNĂ, ca de cînd ne ştim fără STĂPÎN.
      Nu va fi teruare ci ordine bună, cu bun simţ, onorabilă, desăvîrşită, adevărată, respectată în veci.
      Vor dispărea pedepsele, toţi vor înţelege de bună voie, va fi o armonie universală, tolerantă, îngăduitoare.
      Pămîntul va înflori peste tot, viaţa bună va triunfa, descoperirile ştiinţifice vor duce omenirea grabnic în spaţiul cosmic alături de LUMEA LUI, unde ne e locul.
      Raiul se va instala pe terra permanent, aşa văd eu Doamne toate, şi cred în realizarea aceasta multifuncţională, cu sprijinul TĂU, în comuniune permanentă cu tine TATĂ CERESC.
      Doamne ajută!

Foarte scurtă istorie

Am mai postat referirile necesare, dar reiau : Dumnezeu, a făcut o pereche de oameni, iniţial pînă la ziua de odihnă, aceştia urmau să se hrănească după munca pămîntului, să-l îngrijească, şi păzească, înmulţindu-se înte ei deocamdată ca orice animal de pe pămint, la libera iniţiativă. Ulterior după ziua de odihnă EL S-a gîndit să-şi facă oamenii SĂI între oamenii pămîntului. Să-L reprezinte, şi au apărut Adam şi Eva, într-un spaţiu preamenajat cu de toate pentru toţi, şi cu interdicţii pentru viitorii muritori, chiar şi în cunoaştere, ceilalţi oameni din afara raiului, erau fără ruşine cam ca azi, mai animalici oarecum, fără bunsimţ. Noroc că Perechea preferată, de viitori diplomaţi ai LUI între oameni, erau neinstruiţi suficient şi cu duh de la EL, au cutezat să-L supere, furîndu-I din cunoaştere. Vale-a, Li-o fi zis, la un loc cu ceilalţi şi voi, a fost prima frigere a LUI cu felul oamenilor de a fi, indiferent de-s mai dotaţi ori ba. A urmat o oarecare înprăştiere a prăsilei mai sfinte, EL, a făcut ce s-a putut oarecum, şi noroc cu Noe, pentru că EL, renunţă la oameni înecîndu-i, şi nu numai, Şi iar începe o nouă epopee de strunire a speciei umane, ce durează un pic mai mult, şi aşteptările LUI, iar se năruie, şi tot cu Poporul Ales, ş.a.m.d. pînă azi, .

Cum si cind plecam de aici, firesc

    Ieri am rinduit cum stiu eu, dupa ce am invatat de la EL, despre cei ce-s in raiul pamintesc, singurul pus la dispozitie de a EL, pentru noi oamenii, si cu posibile prelungiri, pentru cei merituosi in lumea LUI.
    Restul cam asa : cei din purgatoriu, indecisii, mediocrii, nici rai, nici buni, cum toata viata le-a fost frica de necunoscutul vietii, asa vor si sfirsi, nestiuti, in anonimatul sinelui, nu primesc ca cei din raiul pamintean, indrumari, si nu-s satui si multumiti de viata si nu-si stiu trecerea si nici momentul ei. Ve-ti spune : e mai bine ca nu stii nimic, cind vine cea cu coasa, nu-i adevarat, omul vrea sa stie totul pina-n ultima clipa, sa fie viril, in putere inca si satul de viata si de rodirea ei, indestulat de bucuriile traiului dus, implinit, premiat de EL, cu tot ce-i programat ,de cind e dat omul pe pamint. De a facut si rele si nu prea, poate sa aiba si o suferinta indelungata.
   Cei din iadul pamintesc, au cele mai categorice pedepse cind nu stiu cu desavirsire cind le vine ceasul, prin groaznice accidente, chinuri inimaginabile,suferite indelungate, treceri premature inexplicabile, pentru tineret ce platesc repede pentru inaintasii ce ramin in viata pentru a se indrepta de inteleg ceva din pedepsirea copiilor lor, in fata lor. E un ultimatum pentru trezire, si la renuntarea la rautatile vietii duse.
   E un amalgam de treiri si finale inimaginbil, numai cu EL alaturi, viata e clara, previzibila intrucitva, plina de inpliniri rodnice, fericire, bucuria de a trai, iti vezi nepotii si stranepotii inpliniti si ei de te urmeaza, de stii sa-i indrumi, in legatura cu EL si numai cu EL, denezdrucinat, in continuu cit va fi viata pe pamint, asa doreste EL.

Traim in rai,iad si purgatoriu

  Traim  cam asa, destul de simplu, in copilarie majoritatea-s in rai, mai tot timpul acelei perioade, sint si exceptii, ce El le preconizeaza, si sinteti in iad ori purgatoriu, asta e, asa vi-i dat, platiti pentru familia ce o aveti. Atentia deosebita de a creste bine, sa nu-ti lipseasca nimic, ti se face pe plac orice. Ar trebui aproape orice, pentru a sti limitele bunului-simt, pentru ca LUI, nu-I plac nesintitii, deloc, cei ce nu au cei 5,6 ori 7 ani de acasa, si ajungi din rai in iad, purgatoriu= toate-s pe pamint dintotdeauna asa si asa vor fi cit va fi pamintul si noi.
   Si EL cu noi, sintem de ne despartiti, EL ne repartizeaza unde activam : in rai ,iad ori putgatoriu, cit sintem pe pamint in viata, atentie, mai este o categorie aparuta mai frecvent nu de mult timp, si foarete pacatoasa, chibitii-rai-pizmasi cei ce admira si nu pot trai fara faptul divers rau ,uitindu-se mai permanent la suferintele altora fara sa le pese, ca si diavolii din iadul imaginar.
  Si mai rau din mass media unii destul de multi, ce provoaca raul, il scomonesc, descopera numai pentru vilva fara vreun moralism cit de cit, ci numai sa faca publicitate raului, indecentei, prostiei de toate nuantele, smecheriei timpe,vulgaritati goale trufase, obrazniciei deochiate.
  Dar sa continui,in rai esti de obicei cit esti pe linga parinti, chiar de te insori si ai o ocupatie dorita, de e si banoasa, treci pirleazul, care e o nimica si te afli la arda-l focu imaginar.Conditia raiului e sa faci binele dezinteresat, sa-l traiesti binele, sa fii multumit, cooperant in desavirsirea binelui altora de orice fel ori fi de poti, pentru ca e si foarte greu sa ramii in rai permanent de nu ai chemare in acest rai pamintean, in schimb nu ai nici o frica nici o temere, esti de capul tau, independent pentru ca stii ce faci din chemare, dragosate, esti sigur pe tine, nu te obliga nimeni, traiesti raiul pe pamint, si nici nu stii uneori EL te ocroteste..
  Pe scurt sa-ti vezi de preocuparile din domeniul binelui pe toate planurile existentiale, omenesti, si nu te da nimeni afara si rodesti fiind foarte apreciat chiar si astazi , imbatrinesti frumos, inplinit, si la o adica timp de treci de 100 de ani binisor,pentru ca nu-I facui probleme LUI, stii ca urmeaza trecerea lina suava ademenitoare nu cu frica, cu spaime, tu stii si momentul, clipa o astepti, o stii pentru ca te pregateste din tmp.
  Si continui de se poate sa-I fii cumva aL LUI si mai altfel , ei asta no mai stiu o preconizez dar ma abtin acum.
  Astai o varianta de rai pamintean si mai sint numeroase, si le stiti si voi, mai treceti si voi uneori prin rai, dar nu puteti dainui acolo, e o lume aparte a binelui, a bunului simt, si cel mai corect a credintei in EL fara rezerve asa de cind lumea ta, ce nu-i asa.
   Purgatoriu e un compromis continuu intre bine si rau, asa si asa, nici in car nici pe jos, tiris grapis, facem umbra pamintului de geaba, traim de azi pe miine, in nesiguranta permanenta, cu frica-n oase, cu inima ca un purice , de azi pe miine, fara orizont, fara sperante, in continua asteptare, cu sperante desarte continuu, cu iluzii in sin. Muncim fara tragere de inima, sa treaca timpul ce nu are valuarea vietii traite cu folos ci aiurea-n tranvai. Nu ne apucam nici de rele nici de bune, credem in orice, si ne luam dupa oricine, habar nu avem cum ne chiama, la o adica, nu stim ce hram purtam. Ne iluzionam uneori ca avem un tel , o obligatie, dar nu ne reprezinta si-i aiurea, o iluzie ce o treim permanent. ne ocupam de mici cotcarii, invirteli, ambitii desarte. Sintem un mare nul, ce cadem prada necunoasterii de care ne legam, ca inecatii : in religie, profesie, casnicie, activitate de viata cotidiana desarte .
  Sa cautam sa ne trezim singuri, putini, ori nimeni nu cauta sa va-ndrepte, ci sa va afunde in mediocritatea cotidiana.
  Iadul e restul, lumescul, desantat, destrabalarea, iuresul afacerilor, invirtelilor, descurcarelilor, datul din coate
parvenirea, capatuirea, realizarile bazate pe smecherie , invirteala, fraiereala, furt, exploatarea nepregatitilor, vinderea sau sugestionarea iluziilor de tot felul, fatarnicia, deci raul in toata splendoarea lui.
  Provocarea raului unor victime nevinovate, ori nestiutoare, naive, profitarea de pe urma pozitiei sociale de orice fel, Inginfatii, smecherii, nemilosii, nedreptii, intolerantii, fricosii, parazitii, profitorii, nedemnii, nepasătorii turmelor de credinciosi de orice confesiune.Si ma sint numeroase exemple pe care voi le stiti in fiecre zi.
  De trebuie sa faceti un rau cuiva , diminuati-l cit mai mult posibil, evitati sa faceti rau, uitati-l.

Oamenii lui=Sfintii LUI,inca poate in lucru LUI,partea 2-a

  4-3-22 : Domnul dumnezeu a zis : "iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoaste binela si raul. Sa-l inpiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mina, si sa ia din pomul vietii, sa manince din el si sa traiasca in veci ... l-a izgonit din gradina Edenului ca sa lucreze pamintul din care fusese luat." Dar fata de acesti oameni EL avea o mai mare preocupare, aplecare si astfel BI se ocupa de viata si urmasii lor.Si ei dau dovada prin urmasi de noi greseli, prima omucidere de pe pamint. Si EL intervine cu bagare de seama si nu-i pedepseste tare inca, 5-4-14 : iata ca TU ma izgonesti azi de pe fata pamintului, eu trebuie sa ma ascund de fata TA, si sa fiu pribeag si sa fug pe pamint si orcine ma va gasi ma va omori. 5-14-15 : Domnul ia zis " Nicidecum : ci daca va omori cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de 7 ori, si Domnul a hotarit un semn pentru Cain, ca oricine il va gasi sa nu-l omoare. Dumnezeu tinea inca si-I observa pe urmasii lui Adam si Eva. Dar Dumnezeu era nemultumit de activitatea omului . 6-6-3 : Atunci Domnul a zis : Duhul meu nu va ramine pururea in om, caci omul  nu este decit carne paminteasca : totusi zilele lui vor fi de 120 de ani.   
  6-6-5 : Domnul a vazut ca  rautatea omului  era mare pe pamint si ca toate intocmirile  gindurilor din inima lui  erau indreptate in fiecare zi numai spre rau(-6) I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamint si s-a muhnit in inima LUI. (-7) si Domnul a zis : Am sa sterg de pe fata pamintului pe om si orice urma de viata. (-8)Dar Noe a capatat mila  inaintea Domnului. Asta din cauza ca era din  semintia aleasa de EL pentru ai sfinti cumva, in BI, inca nu se pune problema asa , pe fata.Si pentru a doua oara incearca EL sa-si apropie omul mai mult.
  9-9-1 : Dumnezeu a binecuvintat pe Noe si pe fii sai si le-a zis : Cresteti, inmultitiva si umpleti pamintul (-2) S-apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamint ... vi le-am dat in miinile voastre.(-3) tot ce  misca si are viata, sa va slujeasca de hrana : toate acestea vi le dau voua ca iarba verde.
  Domnul era preocupat ca omul sa nu-I greseasca cumva  iarasi 11-11-6 : si Domnul a zis "iata ca sint un singur popor si toti au aceeasi limba , si iata dece s-au apucat acum nimic nu i-ar inpiedica sa faca tot ce si-au pus in gind (-7) Haidem ! sa Ne pogorim si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Asa ca au incetat zidirea turnului ce urma sa atiga cerul si cetatea ce s-a numit de atunci, Babel= incurcatura.
  12-12-1 : Domnul zisese lui Avraam : "Iesi din tara ta , din radacina ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata (-2) Voi face din tine  un neam mare si te voi binecuvinta ;iti voi face un nume mare ...(-3) ... si toate familiile pamintului vor fi binecuvintate in tine. va continua.

Oamenii LUI=Sfintii LUI, inca poate in lucrul LUI, chiar dupa mii de ani partea 1-a

  Dela facerea lumii EL si-a dorit sa aiba oameni sfinti,ca intermediari-punti intre cele doua lumi, a oamenilor in formare si LUMEA LUI. Interpretabil : a faurit pe om dupa cum scrie in BI(Biblie), pag.2,cap.1. vers.26 : "Sa facem pe om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra : el sa stapineasca... peste tot pamintul ... si toate vietuitoarele cari se misca pe pamint (-27) .. ; parte barbateasca si parte femeiasca (-28) Dumnezeu i-a binecuvintat si Dumnezeu le-a zis : Creste-ti, inmultiti-va ,umpleti pamintul, supuneti-l; si stapiniti  ... peste orce vietuitoare care misca pe pamint ". Iar ulterior cel putin dupa cursul BI, dupa ziua de odihna a facut perechea de oameni ce urmau sa-I fie LUI sfinti, si de aceea s-a ocupat in mod deosebit si cu totul exceptional de crearea lor, Adam si Eva punindu-le la dispozitie Edenul un loc prea anume pregatit, si unde  s-a confruntat EL primadata cu limitele omului : greseala, ispita, curiozitatea, neascultarea, nestapinirea, sub influenta pornirilor si inconstientul sinelui si in plus ceva ce azi nu prea stim toti ce inseamna, plini de Duhul LUI : intelegind vietatile si foarte multa incredete supra naturala, un fel de supra oameni=de-i dai nas lui Ivav el se suie pe divan. Avind in vedere ca Dumnezeu era mai permanent cu ei ii incuraja la lucru si paza Raiulu, le era apropiat si ei s-au obraznicit pentru ca asai in firea omului nemoralizat si fara credinta adevarata inca, si erau  si la inceputul relatiilor cu EL.   Gresindu-I, EL I-a pedepsit izgonindui din Rai(Eden).va continua.