4405..Bareme CER-ești.

  De aceea cred că nu ne prea îngăduie referiri la scrierile vechi ce-I amintesc de năbădăiosul SĂU aliat pămîntean, poporul ales. De care s-o ales praful, chiar de azi unii își zic că-s urmașii acelora din vechime, mint și încă foarte tare! EL li-o arătat domolirea, spulberîndu-le o grămadă dintre ei nu tare de mult, dar nu li-o priit a se învăța minte, mințînd încă!
  Ne dorește nouă restul omenirii și chiar și acelora ce se cred ce nu-s, să-L deslușim mai acătării amintind doar piedicile. Ce i-au făcut rău în buna desfășurare a unor relații ce se doreau de colaborare veșnică, oprite brutal cînd n-o mai suportat EL. Denaturarea unor înțelegeri prescrise de Însuși EL și acei capi ai aleșilor, periodic mai scuturați, dar îngăduiți.
  A se vedea marea SA mărinimie și Îndelungrăbdătorul cum I se zice, dar cu așteptări și din partea SA de potolire a oamenilor în bareme CER-ești.

4003...De cînd tot sîntem.

  Nu ne dăm seama de foarte multe cum ar trebui să fim, azi la noi cu demonstrații. Ne împotrivim tărășeniilor, prostiilor conducerii țării, dar i-am tot ales pe așa tîmpiți. Ca și noi de neputincioși în fața cerințelor SALE dintotdeauna lansate încă din VT. Delăsători fără EL și îndreptarea cerută, avem de tot tras mîța de coadă. Pînă o vom rupe-o și ne va părăsi acest semn al neputinței, netrebniciei.
  Și-n timp și spațiu cînd va mai catadicsi CER-ul să ne mai îndrumeze cumva, poate vom afla mai multe. Din cele trebuincioase vieții date și așa de anapoda convenite fără cap și coadă. În  necazuri cu duiumul, doar ne-om pricepe la cele Sfinte nu la cîte tîmpenii de jos pînă SUS mereu. Într-o societate altădată, se zice mai acătării, doar se zice că nu era, ci tot netrebnică dar nu așa tare poate.
  Că tot fără de EL defilam nepăsători cînd ni se mai lăsau pauze de pace și liniște. Oarecum după ale noastre năzuințe în amestec difuz cu năprasnice dezastre specifice acestor locuri de cînd tot sîntem.

3768...Că așa-i prostirea omenirii

  Că-n timp de cînd ni s-o dat tăria, minunea, viețuirii pe Pămînt am avut poate neștiute. Încercări ale CER-ului de a ne pune la probe de cum ne comportăm în fața SA. În natură și-ntre noi oamenii, și concluziile a două ni-s transmise. Oarecum prin Biblie, cea cu raiul și primii oameni, eu zic pentru EL doar creați. Că ceilalți au avut alte condiții mai primitive, ne feriți de primejdii, oarecum.
  Nu știm doar bîjbîim, nu ni se dă voie la multe că încă nu merităm, străini de EL. Nici să ne apropiem, nu prea ni se dă voie, decît limitat și tot limitat de făcut cunoscut lumii. Deci unii cunosc unele aflări doar pentru ei însăși și-i degeaba, dar așa se vrea SUS. Cea de-a doua încercare-i cu poporul ales și eșecul trăit încă și azi, poate nu de toți cunoscut cum trebuie, real.
  Că minciuna are picioare scurte, dar intrușii ce-și zic evrei mint cu nerușinare și azi. Și-s obligatoriu și crezuți ca și creștinismul care-i zic eu cretinism, că așa-i prostirea  omenirii.

2691.De orice te apuci, dar să fii însoțit de omenie

  Oameni mari pe drum bun, ales cu luare aminte, cînd o trebuit și se cunoaște. Străbate timpul, bate vremuri și obiceiuri nedemne de omul ce poate fi deosebit, adevărat. De orice te poți apuca, învăța și da pe o cale de urmat, dar să fii mereu însoțit de omenie. De nu rateule, mai bine te făceai cioban, că natura și nevoile te urneau cu folos mai bun.
  Cu nedreptatea nu coexistăm, nu conlucrăm, nu ne împăcăm ci ori, ori. Încrucișăm adevărurile și dreptatea ne va întemeia ori ba. S-au ne izolăm, de așa mîrșăvie hîdă și nu ne mai pasă, ne retragem demni și singuri, curați și adevărați. Cu noi înșine pe calea aleasă și EL ne va recupera de cîte ori mai ceva, de-i bine.
  Că de nu-i bine nu erai pe aceea cale și altă făină măcinai, poate nedemnă ție și LUI. Și numai erai ce erai. Demnitatea obligă mai mult decît credem, o ținută, o comportare corectă, distantă. De-i nevoie, pentru a întregi o luare de poziție în fața nedreptății, încă tare și mare în așa societăți delăsătoare.