4003...De cînd tot sîntem.

  Nu ne dăm seama de foarte multe cum ar trebui să fim, azi la noi cu demonstrații. Ne împotrivim tărășeniilor, prostiilor conducerii țării, dar i-am tot ales pe așa tîmpiți. Ca și noi de neputincioși în fața cerințelor SALE dintotdeauna lansate încă din VT. Delăsători fără EL și îndreptarea cerută, avem de tot tras mîța de coadă. Pînă o vom rupe-o și ne va părăsi acest semn al neputinței, netrebniciei.
  Și-n timp și spațiu cînd va mai catadicsi CER-ul să ne mai îndrumeze cumva, poate vom afla mai multe. Din cele trebuincioase vieții date și așa de anapoda convenite fără cap și coadă. În  necazuri cu duiumul, doar ne-om pricepe la cele Sfinte nu la cîte tîmpenii de jos pînă SUS mereu. Într-o societate altădată, se zice mai acătării, doar se zice că nu era, ci tot netrebnică dar nu așa tare poate.
  Că tot fără de EL defilam nepăsători cînd ni se mai lăsau pauze de pace și liniște. Oarecum după ale noastre năzuințe în amestec difuz cu năprasnice dezastre specifice acestor locuri de cînd tot sîntem.

2046.Nu-I recunoscut și nici buna-cuviință

   Ne împotrivim fiecare contra la toți, nu ne credem între noi, pe ceilalți îi credem nebuni. O brambureală ce se generalizează ușor, că nu-I EL în lume recunoscut. Și nici buna-cuviință între oameni nu funcționează cu bine, cum ni se cere. Că ne considerăm fiecare din noi, buricul pămîntului, în raport cu ceilalți.
   Și ar trebui din contra să ne lărgim gama de recepție, a ce ne consolidează în bine și util. Și la fel cu bun-simț între oameni contribuind și noi cum putem, știindu-L și de se vrea și celorlanți. Comportîndu-ne rațional și demni cu prestanța omului corect.
   Cînd nu ești cum trebuie între oameni și-n fața LUI, după o vreme ți se împotmolesc corăbiile. Și chiar de vezi multe și diverse, nu te mai mișcă, ești neputincios de nedrept și fără cunoștințe. Te afunzi înspre o dispariție nemulțumită, ne pricepînd viața, de ce ai avut-o? Ratîndu-ți menirea pe mîna ta neputincioasă și în deriva nedreptății generale.