4407..Nedumeriți încă.

  Se constată și pe plan politico-social că-n contextul lumii de azi la noi în țară-i mai bine oarecum, nu avem partide politice. Și nici mișcări chiar anarhiste-extremiste, intolerante cu celelalte naționalități conlocuitoare ca-n Europa să zicem. Ori aiurea-n lume, și între vecinii noștri e vizibilă intoleranța ca politică de stat, ceea ce nu-i admisibil de te consideri civilizat.
  Făcînd parte din lumea de azi democratizată, liberalizată, conștientizată de binele fiecăruia, măcar teoretic ținuți în frîu de la nelegiuiri. Mai e cale pînă ne vom lecui de-a binelea, educați pe măsură în drept constituțional corect priceput de toată suflarea. Morala binelui, dreptatea și cel mai acătării: Adevărul SĂU pe de-a-ntregul, gol goluț, cum mai nimeni nu-i în stare deocamdată.
  Aflîndu-ne în încurcătură de cînd sîntem, datori vînduți nepriceperii SALE cu noi împreună nedumeriți încă.

4183..Deocamdată.

   Ne-am trezit după acea revoluție așa zisă, ori altceva ce-o fi fost atunci la noi, urmîndu-ne un dat ce nu-i numai la noi. De cum se destramă oarecum o conjunctură neprielnică libertăților umane date a ne fi dorință de căpătîi și totuși se pare că nu. Sîntem așa dați a fi cu precădere porniți în derizoriul nefirescului dezlănțuit uman ne educat corect și cu respectarea măcar.
  A perceptelor date nouă de SUS, odinioară cînd I s-o părul LUI că ne vom prinde în hora CER-ului cu Pămîntul. Ce n-o durat decît atîta cît să ne amintim de ea unii, cei mai mulți însă nu-s în stare decît tot de nedreptăți și neputințe, îndărătnici la schimbări drepte. Bune și corecte, delăsători cînd li se aduce aminte de datoria față de EL, așa împămîntenită de cînd lumea.
  Dar așa ajunsă de batjocură și-n neîncredere datorită religiilor de tot felul, înrăite și străine de noi, ci pentru acele clici temporare. Și nedrepte, ce-s sub părăsire și pedeapsă ca oricare, date spre exemplificarea neputințelor umane, incorecte dar asta e deocamdată.

4132...Încă delăsarea asta pînă nu va mai fi

  Se vestește prin mass media că-n papalitate-i discordie, supuși-s prinși cu mîța-n sac și zic că-s mafihoți, ca și pe la noi. Începători doar foarte aprigi pe avutul ce nu-l au, ci-i a țării nimănui, dovedită în așa decenii de izbeliște neroadă. Dar la noi nu-i amenință nimeni, încă-i șută taurina, pînă-i va miji ceva cumva ca prin alte zări, îs liberi la prăpădirea neputincioase-i glii.
  Deci mai colea la sud mult și nu prea, un nou pontif vigilent cu ale lumii apucături nedrepte, chiar și-n ograda sa face deranj amenințător. E mai acătării de s-ar ocupa de ale spiritualității adevărate LUI ne mințind în continuare lumea. Că de asta-s și astea toate neplăceri, doar și-o face datoria pentru care se pretinde, auziți, reprezentantul nu știu cui pe spiritualitate șef printre oameni.
  Dar ce să-i faci așa-i încă delăsarea asta pînă nu va mai fi, nu-i loc cumințeniei, deloc!

4048...Ce-n lume seamănă dezbinarea.

  Cine-și mai bate capul cu acele vremi cînd EL se preumbla pe la noi prin țară. Ca Vodă prin lobodă, în acele locuri din sudul Olteniei și de pe lîngă Ploiești. Din valea plîngerii, necunoscută nici atunci și nici azi, cum o intitulase doar EL. Transmițîndu-i lui Maria Petre ordin să-I ridice un locaș închinat LUI și acelor. Preanumeroși și necunoscuți din alte vechi vremuri moți, ce azi nu ne interesează.
  Ci doar pe EL venit în 1935 anumea pe acele meleaguri să ne anunțe că-n curînd. Deci după ce teroarea războiului și cea comunistă vor trece, va fi liniștea păcii. Regăsirii în tihnă a credinței în EL va urma, Cînd oare?! Că-i dăm cu neghiobiile fără EL, ci cu ale NT ce nu-L cuprind decît așa de formă. Totu-i pentru neroziile cu isus și camarila lui de nimici, închipuiri deșarte.
  Ce-n lume seamănă dezbinarea și nelegiuirea ne ținîndu-se cont corect de EL, ci de fărădelege.

4003...De cînd tot sîntem.

  Nu ne dăm seama de foarte multe cum ar trebui să fim, azi la noi cu demonstrații. Ne împotrivim tărășeniilor, prostiilor conducerii țării, dar i-am tot ales pe așa tîmpiți. Ca și noi de neputincioși în fața cerințelor SALE dintotdeauna lansate încă din VT. Delăsători fără EL și îndreptarea cerută, avem de tot tras mîța de coadă. Pînă o vom rupe-o și ne va părăsi acest semn al neputinței, netrebniciei.
  Și-n timp și spațiu cînd va mai catadicsi CER-ul să ne mai îndrumeze cumva, poate vom afla mai multe. Din cele trebuincioase vieții date și așa de anapoda convenite fără cap și coadă. În  necazuri cu duiumul, doar ne-om pricepe la cele Sfinte nu la cîte tîmpenii de jos pînă SUS mereu. Într-o societate altădată, se zice mai acătării, doar se zice că nu era, ci tot netrebnică dar nu așa tare poate.
  Că tot fără de EL defilam nepăsători cînd ni se mai lăsau pauze de pace și liniște. Oarecum după ale noastre năzuințe în amestec difuz cu năprasnice dezastre specifice acestor locuri de cînd tot sîntem.

3785...Contaminați toți de intenții bune neputincioase

  EL ne anunțase-n 1935 că pe la noi va reveni credința în EL și nu numai pe aici. Ci și-n lume, se vede că nu-i încă acea vreme, cu toate că regimul totalitar și ateu. O plecat, nu chiar pe de-a-ntregul, ci rămășițe mai sînt și, și conviețuind împreună. Și acele structuri mafiote religioase și nedrepte cît și nelegiuirile statale. Imoralitatea, necurățenia față de EL și noi, incultura la rang de șmecherie.
  Folositoare încurcătură de ne descris în așa parte de lume tot fără EL și-n nedreptate. Eroic să te avînți în necunoașterea încă la putere, bîjbîind întruna ca orbii încă o vreme. Se vede că-i nevoie pînă va fi timpul acela scontat SUS și încă  de ne regăsit jos. Căutare de o zbatere, de o rupere de ritm în așa neputință bosumflată degeaba.
  Contaminați toți de intenții bune neputincioase, deci neconcludente. Ci la stadiu de studiu și dorințe ne puse-n practică încă.

2032.Lăsîndu-ne porunci ce nici azi omenirea

   Nu trebuie să judecăm poruncile Divine, nu cu fereală, ci deloc să nu le judecăm. Că astfel s-o petrecut și la noi cînd o fost Dumnezeu, Însuși în urmă cu 77 de ani. Lăsîndu-ne porunci ce nici azi omenirea nu le-o aflat și nu le respectă, defel. Ignorîndu-I demersul SĂU, plătim cu toții, normal trebuiau cunoscute la libera alegere. De toată lumea și fiecare să hotărască cum le îndeplinește ori ba, nu așa ascunse.
   Măcar acuma să fie cunoscute de mulțimile lumii, acele ale SALE îndrumări pentru noi. Să ne îndreptăm, să ne potolim, moralizăm între oameni mereu cu binele în față. Și ulterior, după ce reușim îndreptarea și-o simți că nu mai poate fi întoarsă. Ci să rămînem corecți cum se vrea SUS, ne putem gîndi și la spiritualitatea SA.
   Că spiritul nu poate sufla liber, de nu-i condiția omenească îndeplinită. Îndreptarea omului cum se vrea de EL și după aia spiritualizarea SA vine de găsește interes. În condiții corecte ale omului, curat ce-L așteaptă în pace cu răbdare.