4330..Oare cînd?! .

  Pămîntul arabil al patriei și restul teritoriuli dat în seama naturii din firea lucrurilor așa și despuiat și răvășit anapoda. În batjocura nepriceperii umane de aici și de aiurea, aciuiți vremelnic fără discernămînt acătării ci-n virtutea unor nelegiuri și nedreptăți ce ne văduvesc. De cîte și mai cîte trebuincioase toate, dar nu acuma la hurtă devalizată țara, nația.
  Și firea unor trăinicii nu de acuma, ci-n folosul altora ce ne vor urma și nu ne pasă defel, și nu-i huzur și desfătare. Decît pentru cîțiva neaveniți și trîntori locali, nedemni încă-n fruntea țării, prostia ajunsă unde nu îi e locul și nici punere la punct. Nu-i în calea ce-o urmăm fuduli năuciți de așa ne pusă masă, fără minte și celelalte ce-n continuare vor conta, dar cu-i pasă?!
  Se crede acuma-n minuni de la străini, aiureli și goană după vînt, oare cînd ne vom dezmetici?!

4162...În timp și spațiu.

  În acele vremi, de foarte mult trecute,  Pămîntul era pentru prima oară locuit de oameni, o ceată de încercare în așa ostilă împrejurare. Cum era Terra acelor vremi și au mai fost nenumărate alte populări, sporadic aduse de oameni azi la cunoștință. Nu era o pereche doar cum se acreditează în NT, ci diverse împrejurări controlate de SUS înspre desăvîrșiri umane.
  Demne și deprinse a fi normali în ceea ce ni se cerea pentru devenirea ce nu-i terminată nici azi. Au fost ulterior sub directa SA preocupare înlesniri ale unor așa numiți aleși să-I fie intermediari între noi și EL și n-o mers defel. Presimțite din CER dar totuși ca viitoare exemple de ne urmat și de alcătuit o conlucrare cu adevărat cum se dorește în termeni adevărați corecți.
  Ce se va înfiripa cînd va considera CER-ul că-i posibil și va fi, luîndu-se toate măsurile și cîte vor mai fi nevoie în timp și spațiu.

2396.Să avem o viață împlinită noi și familia noastră

  Nu ne silește a părăsi lumea oamenilor, Pămîntul și încă de sîntem dornici să știm. Ce-i cu viața și cu noi, căutînd să fim cum trebuie în fața LUI și a oamenilor. Nici vorbă, ci ne caută a înlesni multe și să avem o viață împlinită noi și familia noastră. Deci s-o înțeles greșit, numai de nu-L știm și nici între oameni ca lumea nu sîntem. Avem necazuri, neîmpliniri viață scurtă noi și familia de care ținem.
  În general nedrepții, limitați în felul lor netrebnici LUI și nouă, nu înțeleg viața. Scurtată mult și cu nevoi cît încape, doar se vor dezmetici cum trebuie, dar de regulă nu-i chip. Rateuri umane ca multe altele de multă vreme și încă cum merg lucrurile încă vor mai fi.
  EL ne dă fiecăruia o vreme de libertate deplină, să gustăm viața. După care ne așteaptă îndreptați să fim între oameni și-n fața LUI, continuînd a viețui mulțumiți. Noi și familia noastră, fiecare în felul său fără probleme, ca acuma în nedreptatea asta. Cînd nu-I urmăm așteptările, încep atenționările de tot felul și de nu și nu, dispărem.

2119.Ce ne-o așteptat să devenim, încă mai avem

   Pămîntul e o entitate creată cu mult înaintea noastră, cu spiritul său dat, ca și nouă mult mai tîrziu. Ce ne-o așteptat să devenim încet, ceea ce încă mai avem de a fi. Cunoscînd încă etape de dezvoltare și cunoaștere înspre o înfăptuire în curs. Încă ne mișcăm împiedicați de propriile neputințe, de tot felul, pînă ne vom dezmetici. Mai e cale de străbătut și încă nu se întrezărește decît pentru unii. Să ne muncim cu noi înșine, spre îndreptarea cerută de SUS, departe de ceilalți o vreme.
   Și avem șansa de a izbîndi doar înnoindu-ne noi mai întîi, pricepînd calea cea nouă. Numai după aceea, bine lămuriți interior și exterior, confirmați de SUS. Se poate să ni se dea liber a înfăptui ceea ce ne place doar nouă, în calea aflată. Fără să depindem de nimeni, ci proprii beneficiari ai bucuriei înfăptuirii. Ce sigur le va înlesni cunoașterea celorlanți, înspre ceva ce poate vor afla, bucuroși.
   Îmbogățiți cu ceva ce nici nu știau că există, în inconștient doar, dar fără putere de izbîndă. Acuma, cine știe doar EL, de se vor învrednici înspre ceea ce trebuie. Ori cam așa ceva, doar atunci în acea alcătuire complet nouă, noi ne vom dumiri. Și ne vom comporta, cine știe după ce chemări, mai aproape, tot mai aproape.