4330..Oare cînd?! .

  Pămîntul arabil al patriei și restul teritoriuli dat în seama naturii din firea lucrurilor așa și despuiat și răvășit anapoda. În batjocura nepriceperii umane de aici și de aiurea, aciuiți vremelnic fără discernămînt acătării ci-n virtutea unor nelegiuri și nedreptăți ce ne văduvesc. De cîte și mai cîte trebuincioase toate, dar nu acuma la hurtă devalizată țara, nația.
  Și firea unor trăinicii nu de acuma, ci-n folosul altora ce ne vor urma și nu ne pasă defel, și nu-i huzur și desfătare. Decît pentru cîțiva neaveniți și trîntori locali, nedemni încă-n fruntea țării, prostia ajunsă unde nu îi e locul și nici punere la punct. Nu-i în calea ce-o urmăm fuduli năuciți de așa ne pusă masă, fără minte și celelalte ce-n continuare vor conta, dar cu-i pasă?!
  Se crede acuma-n minuni de la străini, aiureli și goană după vînt, oare cînd ne vom dezmetici?!

4038...Tot vrînd și învingători și învinși.

  Și nărăviți în necugetate porniri lăuntrice ce dau pe afară și pe din afară de ceea ce sîntem a fi. Și nu catadicsim cumsecade, ci anapoda de-L exasperăm mereu din vechime. De nu s-o putut încă hotărî cum e de procedat cu noi așa năstrușnici în cam toate ce ne sînt la îndenînă. Comportîndu-ne nedrept și însăilăm definitivări nedrepte ce țin, răsturnîndu-I LUI planuri cu noi.
  În care CER-ul își investise nădejdi odinioară, răsturnate cu vehemență nepăsătoare. De tot și de toate, doar relative stagnări înspre binele văzut de SUS, că ne trage sfoara. Neputinței de a-I fi LUI pe plac continuu, delăsători și mîndri în prostii ce țin. De se miră și CER-ul de așa nedreptăți ce singuri ni le tot suferim întruna de cînd sîntem.
  Cu chiu cu vai dîndu-ne singuri seama de necuviințele făcute răsplătite din noi cu noi tot vrînd și învingători și învinși.

1551.Ne încurcă nedreptatea din noi

   Cînd nedrepți fiind și cu capul pe umăr oarecum, văzînd că nu ne iese mai nimica bine, ci tot anapoda. Și nu întrezărim salvarea din necunoașterea Bazei vieții, ne bucurăm și cu puținul existenței oferite ca la toți. Neființa o consideră de la început temeiul vieții și nu-i, dar nu întrevăd cunoașterea SA. Neputincioși din firea delăsătoare, se mulțumesc și cu puțin, numai să nu-L știe corect.
   Se bănuie un Programator a tot ce știm și nu știm, Creatorul, dar ne încurcă nedreptatea din noi. Și necredința în Baza vieții, ci în închipuiri deșarte, ce ne îndepărtează de Esență. Materialitatea lumii și a universului parțial și necunoscut ci doar închipuit. Și multe altele inexplicabile din cauza, neascultării față de EL, greșindu-I, nedrepți fiind.
   Ne îndepărtăm de firescul uman prin fuga de ralitatea normală, de regulă prin părăsirea pămîntescului. Și înălțarea în neînțelese sfere inumane și sterile vieții . În loc să ne dedicăm îndreptării sociale și cunoașterii SALE, că-I lipsă-n lume de mult tare. Și nu de plumb avem nevoie, pentru a coborî în realitatea imediată ci de normalitatea vieții. Ce trebuie grabnic înțeleasă, că-i fără EL și nedreaptă social.
   Și nu-i înălțător ci ne afundăm în nedreptatea hîdă și rea, ce ne creează doar necazuri, că ne părăsește EL, neînțeles de noi și plătim la nesfîrșit.
   Faptele bune, într-adevăr ne bucură în situații limită și ne liniștesc. Dar e un paliativ, ce trece și singur tot rămîi nemulțumit, de ce te afli la necaz? Din cauză că ești nedrept în lume și în fața SA, necunoscîndu-L corect măcar.
   Deci se impune imediat ce avem de gînd să ne apucăm de înfăptuiri bune față de oameni. Să mergem și mai departe cu bunul-simț, și să-L aflăm măcar corect, chiar cu sau fără o religie de urmat. E la libera noastră alegere spirituală, dar Baza vieții să n-o uităm nicicînd, moralizați doar înspre bine între oameni mereu.