4162...În timp și spațiu.

  În acele vremi, de foarte mult trecute,  Pămîntul era pentru prima oară locuit de oameni, o ceată de încercare în așa ostilă împrejurare. Cum era Terra acelor vremi și au mai fost nenumărate alte populări, sporadic aduse de oameni azi la cunoștință. Nu era o pereche doar cum se acreditează în NT, ci diverse împrejurări controlate de SUS înspre desăvîrșiri umane.
  Demne și deprinse a fi normali în ceea ce ni se cerea pentru devenirea ce nu-i terminată nici azi. Au fost ulterior sub directa SA preocupare înlesniri ale unor așa numiți aleși să-I fie intermediari între noi și EL și n-o mers defel. Presimțite din CER dar totuși ca viitoare exemple de ne urmat și de alcătuit o conlucrare cu adevărat cum se dorește în termeni adevărați corecți.
  Ce se va înfiripa cînd va considera CER-ul că-i posibil și va fi, luîndu-se toate măsurile și cîte vor mai fi nevoie în timp și spațiu.

1987.Cu grijă și respect față de EL, în conlucrare

   Că ne avîntăm spre nou și cunoașterea lumii, continuu, dar ținînd cont de bunul-simț. Și să nu repetăm în prezent, greșelile trecute, făcînd doar ce trebuie cu grijă. Și respect față de EL, în conlucrarea de se poate, dobîndind o altfel de viață. Ce-i tot aceea în continuare, doar mai bine pusă la punct, în afara greșelilor ce le evităm. Mai ales că fiind cu EL, ți-i mai ușor, lăsîndu-I LUI viitorul, prezentul doar să-l trăim.
   Progresul e un traseu dinainte trasat, de SUS și noi îl aflăm din mers. Comportîndu-ne în consecință ca fiind un lucru de moment și nu-i, ci o amplă cunoaștere din timp. Ce nu avem acces, orice am face, pentru a o afla dinainte, așa că se impune conlucrarea cu EL. Și pentru a fi cum trebuie, în afara timpului, de se poate spune așa, doar prin EL. O comuniune de interese în cooperare să iasă bine ce se poate, de la CER la Pămînt.
   În linii mari, dar și cu de-amănuntul cum îi e fiecăruia nevoia. Nu se prea poate, poate pricepe, dar în timp practic se va ști mai bine. În continuare cum e de făcut să fie totul bine și în timp obtim. EL și noi sîntem cheia și lacătul, de ne vom potrivi, că pînă la urmă asta e de făcut.