Ecumenic

   Investit cu autoritate extinsă asupra întrgii biserici creştine. Doar împăraţii Constantin, şi mama sa  Elena o aveau atunci la creearea creştinismului, dar au dispărut şi ulterior întregul imperiu. Şi germenii din interior ai autodistrugerii creştinismului, şi-au urmat programul LUI, atingîndu-şi scopurile : îndepărtarea neamurilor un timp de la EL şi SĂ-i oblige pe a-I SĂI să-L respecte cum vrea EL şi ei simt astă cerere a Sa dintotdeauna.
   Acum EL în curînd va veni pentru întreaga lume, trebuie cumva să-L aflăm : Domnul Dumnezeul Tatăl nostru, să-L ştim măcar deocamdată corect pur adevărat, cît mai adevărat posibil. Să nu-L mai falsificăm deloc.
   Cine se simte în siguranţă, adică fiind nepedepsit încă, să-şi urmeze credinţa oricare ar fi ea, pentru că aşa vrea EL, dar cine suferă, orice atingere, boală, distrugere, orice formă de pedeapsă cît de atenţionabilă, să-şi revizuiască urgent atitudinea faţă de EL .
   Nu prea e timp de prea multă răzgîndire în favoarea SA, veţi simţi mai pregnant cît de curînd, unii simt deja şi-şi caută ceva în sinea lor, pe EL .
   Nu vă înduioşaţi prea mult de orice credinţă ce nu vă reprezintă, părăsiţi-o, deoarece nu vă apără mai deloc. şi simţiţi de mii de ani aceste false ca pe adevărate încercări pedepsitoare, pentru că  aşa aţi fost programaţi .
   EL va avea grijă de noi în viitorul cu EL, cît de curînd .

Sfîrşitul, noi, EL şi viaţa

   Sfîrşitul lumii nu vine la vrerea noastră, nici chiar în particular, EL, nu ascultă de dorinţele noastre nici de-I sîntem mai apropiaţi decît oamenii obişnuiţi, EL  consideră că-i un dar viaţa.
   Şi ca orice dar chiar de are cusururi inerente normalităţii date de EL, şi neînţelese de noi oamenii încă, trebuie păstrat cu grijă şi mulţumit permanent pentru ea, viaţa fie cum o fi.
   Nu avem voie să ne dorim moartea, e o jignire adusă LUI, nemeritată pentru că nu-L ştim cum ar trebui, şi se-ntîmplă de cumva ne-am mai apropiat de EL şi ne considerăm privilegiaţi în rapotrturile cu EL.
    Şi ne-o dorim din diverse cauze, îL supărăm, şi EL nu ne v-a asculta această oribilă cerere şi încă s-ar putea să ne dea şi pedepse de îndreptare
.   Să fie clar o dată pentru totdeauna viaţa e un dar de mare preţ dat nouă de EL, şi nu avem voie să-l respingem după un timp de folosinţă, bunele maniere, uitaşi, cin-te crezi?
   Da sînt unii ce se sinucid, mare curaj, îL înfruntă şi pe EL, nu numai pericolul de a-şi pierde viaţa,şi de reuşesc pînă la urmă, e din cauză că şi EL se satură de ei, v-a fi vai de ei, nerecunoscătorii, odioşii.
   Cel mai bine dar şi mai rar întîlnit, pentru că nu-L ştim măcar, e cînd în comuniune cu EL, ducem o viaţă bună ca-n rai pe pămînt, şi mulţumiţi, sătui de viaţă, fericiţi, şi înpliniţi în toate cele, ne retragem din viaţă cu acordul SĂU, ştim şi momentul trecerii noastre dincolo, îl vor afla şi apropiaţii, ca-ntr-un vis spre EL.

Existenţa SA

   I K-Dacă nu există Dumnezeu ,totul este îngăduit. Aşa-i fără EL printre noi în gînd, sîntem capabili de orice năzbîtie de la fundul răului la binele înălţător.
   Nu numai omului, dar şi natura o ia razna, şi stihiile oarbe ale hazardului se dezlănţuie nestingherite obraznice şi lovesc la nimerală pe oricine, fără cruţare.
   De asta e bine să-L avem în prajmă cumva, să nu lipsească reciproc avantajos cu respectul bunei cuviinţe înainte de toate.
   Cînd ne face apelul, să-L urmăm echilibraţi, conştiincioşi, pînă-n pînzele albe, că aşa-I şi EL nu te lasă la greu orişice ar fi.
   Se-ntîmplă omeneşte fiind, să te ia valul vieţii, lumescul, neatenţia, gîndul dus cu sorcova, cîte şi mai cîte, dar trezirea să fie fermă, clară, adîncă, definitivă şi viguroasă. Şi să-L urmezi cu încredere pe EL.
   Sînt firi deosebite, alese, rare, ce-L slujesc devotaţi toată viaţa, perpetuum, insensibili la tumultul firii umane, numai în gînd cu EL, excepţii ce confirmă izbăvirea curată adevărată, ce numai o visăm, Doamne, nu te supăra.

MOBILIZAREA !

   "Dumnezeu a creat pe om ca să fie slăvit de acesta"N.Steinhardt. Iar omenirea îL reneagă, îL uită, nu-L respectă, nu-L ştie măcar cine e El cu advărat, nu aproximat de om ca în Biblie.
   Ţi-ai creat propriu popor aL TĂU, care şi el e în eruare în ce TE priveşte, TU încă-l aştepţi, şi El TE caută parcă legat la ochi, bojbăe de mii de ani.
   Istoria SA corectă, fermă, clară, nu cred că o ştie cineva de pe pămînt, e mare provocarea ce o afirm eu acum, nici un om nu-I cunoaşte trecutul LUI Dumnezeu, Domnul oştirilor, Creatorul Universului.
   Ne-ai dat Doamne o himeră de lucru, isus, la unii, şi altele nenumărate, aşa de tare eşti supărat pe lume, că te-ai ascuns percepţiei noastre.
   Doamne mi-ai dat credinţa în Tine, şi Te caut, doar cu vagi rezultate Doamne, cred că am ceva certitudini, dar ele nu mă mulţumesc, şi de asta încă Îţi greşesc, şi mă pedepseşi, hăt tare Doamne.
   Doamne, azi de pe forum am aflat de o pedeapsă urîtă ce o pregăteşti poporului român, pentru că Ţi-a greşit, şi ulterior şi lumii în general , la anul.
   Eu din cîte ştiam nu ne mai pedepse-aI , pînă la trezirea în bine a întregii lumi, Doamne, mi-aI şi confirmat acestea pedeapsă şi mondială, cred destul de clar.
   Hai oameni buni ce citiţi aceste rînduri, mobilizaţi-vă, indiferent de credinţele voastre, şi să ne rugăm LUI pentru a ne ierta, la fel ca Iona în Ninive, poate vom scăpa, de vom fi măcar un milion pe întreg globul, cred.

Completare la " Crezul meu , cu El în gînd"

   Nu e chiar aşa simplu, eu am primit credinţă de la EL, m-am străduit şi am primit şi confirmarea ei, că-s pe calea cea bună.
   Dar calea, ehei! e anevoioasă tare pentru un repezit ca mine, şi e tot nevoit să mă scuture uneori şi mai tare.
   Eu ca să lupt concomitent cu mine însumi şi să-ncerc şi să vă explic cum e cam cu EL, cu toată credinţa mea în EL, trebuie să caut a mă posta în una din cele trei metode descrise de NNiculescu.
   Observ o uriaşă diversă opoziţie, neîncredere, derută, şi cîte şi mai cîte neîţelegeri ; dar voi căuta, numai cu susţinerea LUI, să mă descurc cît mai bine în hăţişul lumescului de azi.

EL şi tu cerinţe şi dezbateri

  Nu-i suficient să-I spui mulţumirile, rugăciunile, recunoaşterea vinei, greşelile, să-I ceri iertare, ci trebuie să respecţi ce te-ai angajat, să-I respecţi cerinţele transmise ţie, şi pe care le-ai consimţit a le respecta.
  Da, se-ntîmplă din avînt, neatenţie să mai greşeşti, e omeneşte , dar imediat să tresari cînd vezi ca-i luat-o pe arătură, că I-ai greşit, să te căieşti, şi să cauţi să nu mai greşeşti .
  Căinţa, e o formă de exprimare a părerii de rău, adîncă, fermă, clară, din suflet siceră, să suferi sincer, că ai greşit, şi ve-i simţi o uşurare, pentru că EL te iartă, dacă cererea ta de iertare e adevărată din toată fiinţa ta .
   De eşti începător în ale credinţei, şi-n general om aşezat, cît de cît corect, om simplu, muncitor, cu simţul datoriei, responsabil, un om dintr-o bucată, adevărat, greşelile tale vor fi mai uşor iertate de EL .
   Mai complicat e la cei avansaţi în ale credinţei, de greşesc, pentru că şi greşelile lor, sînt mai dichisite, ei nu greşesc oricum, sinplu, ei îşi i-au măsuri de acoperire, precauţiuni, şi cu toate acestea dacă tot greşesc.
   Îs pedepsiţi exemplar, nu ca la un om simplu, la ei nu merge cu căinţa, ci trebuie să se trezească de-a binelea şi definitiv, nu mai merg iertările simple, ca o uşurare, nu la ei atenţionarea durează mult, pentru că de la ei EL are aşteptări mari, şi e vai de iei de mai greşesc, amarnic e EL .
   De fapt EL, te avertizează dinainte de a te pedepsi că ai început să calci în străchini , de eşti niţel mai credincios ca ceilalţi, şi simţi asta, e bine să nu mai continui în greşeală, să-ţi revizuieşti acţiunile, să te reţii .

Pedepsire, alinierea

   Pedepsele date nouă de EL pentru a ne îndrepta, pentru a-L şti, a-L respecta, a-I şti de frică, a-L crede şi înţelege.
   Cît mai adevărat incontinuu în gînd cu EL, şi pentru scurte perioade e posibil să-ţi fie ocupat gîndul şi cu alte treburi fireşti.
   Da, I-am greşit tare, m-am avîntat în luări de poziţie , cu care EL nu era de acord, şi nu L-am înţeles, nu am ştiut multe încă şi am fost aspru penalizat, mai am de învăţat încă.
   Voi căuta să nu mă lăs pînă nu voi şti cît vrea EL de la mine. De asta am retras  nişte postări ce cred că nu erau corespunzătoare momentului.

Ipostaze ale noastre în raport cu EL

    Uneori nu ne cunoaştem posibilităţile, şi renunţăm uşor în faţa greutăţilor umane, ne trebuie tărie, şi motivaţie, mai ales de te ştii sprijinit de EL, învingi orice obstacol.
     Să te-nvingă cine se roagă la o brichetă, autosugestia, e foarte inportantă cînd şi EL contribuie, astfel, se vede ce bine o duce omenirea pedepsită, pentru că-i nedreaptă, înrăită în autosugestia răului, iar a binelui defel.
     Să nu întindeţi coarda împotriva LUI, că pedepsele-s amarnice, numai cine a fost pedepsit îL cunoaşte.
     Întradevăr, EL s-a ferit să fie cunoscut neamurilor, şi le-a întins creştinismul, capcană ce-s şi azi încîlciţi în ea, fără sorţi de scăpare de se mai crede în nedreptatea ce tronează azi în lume, şi ateeismul = fiecare propriu dumnezeu, numai pedepsele mai trezesc, pe unii.
      Pe unii îi avertizează prin vise tari, ce uneori îşi ating scopul, trezirea , de-s echilibraţi.

Eu, între EL şi lumea de lîngă mine

    Am să caut în continuare să nu mă prea iau de BI, EL a tolerat-o pînă mai ieri, folosindu-I, creind aşa de mare confuzie în cea ce-L priveşte încît caut să lupt, dar am nevoie şi de contribuţia LUI sinţită şi de voi cumva.
     Înainte înrăit, obişnuit să-mi fie frică de consecinţele nerespectării legilor, nedrepte în general lumeşti,şi de întîmplările nefaste ale răutăţilor vremurilor şi vremelnicilor netrebnici. Acum îs altul, mă ocolesc pedepsele de orice fel, nu-mi mai este frică decît de EL, nu mai sint ce am fost, un înrăit oarecare, îmi văd de drumul meu, alături de EL, căutînd după cum vrea EL, să mă schimb din mers. Mai am multe de învăţat. Mă mai ia uneori, încă şi pe mine valul vieţii, sînt un om obişnuit, dar simt repede că-I lîngă mine , şi caut să-L găsesc,şi înderptat merg mai departe. Nu mă lasă să calc în străchini decît ca o consecinţă a ne îndreptării mele încă totale şi mă îndreaptă.
     Simt cu mîndrie o detaşare faţă de lumea înconjurătoare, nu mai sînt un om obişnuit pentru mine, şi familia  simte o oarecare schimbare dar nu înţelege ce se-ntîmplă cu mine, ceilalţi oameni cărora nu m-am destăinuit defel nu văd decît acele superficiale vizibile schimbări de înfăţişare, care EL mi le-a pretins, şi mulţi nu le înţeleg defel
     Şimon Ben Lakiş(cca.200en-cca.275en):Iată forţa căinţei:ce are puterea să transforme greşeala în mijloc de întoarcere la calea dreaptă . Îndreaptă-te întîi pe tine şi numai după aceea îngrijeştete să-l îndrepţi pe altul.

Din nou, tot eu cel vechi, şi voi cumva cu EL

   Am să caut în continuare să nu mă prea iau de BI, EL a tolerat-o pînă mai ieri, folosindu-I, creind aşa de mare confuzie în cea ce-L priveşte încît caut să lupt, dar am nevoie şi de contribuţia LUI simţită şi de voi cumva.
   Da, am cam nevoie ca EL să se facă simţit şi de unii din voi, pentru că întîlnesc numai opoziţie, indiferenţă în cel mai bun caz, EL, îL simt şi acum, mă susţine, dar voi, habar nu aveţi ce înseamnă EL.
   Am bătut şi la porţile ortodoxiei, şi erau închise mie pentru EL, şi recent pe Wiki, nu am supravieţuit, tot pentru EL, deoarece eu am priceput că EL doreşte să-L fac cumva cunoscut, şi nu-mi merge deloc cu voi.
    Sînteţi înţepeniţi în nedreptatea lumii actuale atît de aberant, că nu vedeţi mai nimic din adevărul SĂU pentru voi
    Nu mă voi lăsa oprit din mersul spre aflarea LUI, dar în cazul lămuririi voastre, cred că trebuie să-mi schimb strategia, şi tactica, e prea de începător nepriceput, în lupta cu ceva ce EL a lăsat să se dezvolte oarecum.
     Am să caut să mă schimb cumva pentru a putea să înving inerţia voastră în nedreptatea lumii, şi-I cer aşa mai în văzul lumii să mă ajute cumva, şi pe voi de se poate, să vă influenţez alături de EL trezirea voastră în bine.

Cam ce va urma

   În Vechiul Testament, spre final, EL, prin pooroci Ţefania (Sofonie), şi Maleahi, anunţă  Judecata finală, la care va supune întreaga lume la o înfricoşătoate îndreptare, şi pe aI LUI, zice că va veni  înintea LUI proorocul Ilie pentru aranjarea binelui pe pămînt, ca nu cumva, să fie un blestem pentru toţi, venirea SA .
   La apocalipsa după Ioan, isus va judeca aprig lumea, şi va hotărî ce urmază pentru toţi, complementar Satana va fi pe pămînt pentru răul final .
   Ei, nu-i aşa, nici o variantă nu-I în calculele LUI, pentru ce urmează în lume. EL, vrea o trezire în bine a lumii, adică va face posibilă să fie ştiut, cît e nevoie după EL, să-I aflăm Istoria SA cea adevărată, nu cea trucată de oameni, în decursul existenţei noastre pe pămînt, şi a LUI, cum a fost ascunsă cunaşterii noastre .
   EL, doreşte o comuniune cu omenirea, în continuare, pe principiile LUI, ce le vom şti .
   În principal, cam astea sînt, deci nici vorbă de isus, ci numai de EL, Ceatorul, şi Responsabilul de pămînt, natură, şi omenirea toată, mai sînt unele ce le voi afla cum trebuie, le primesc încă . Să se ştie bine, EL are nevoie de noi toţi, dar nu oricum, şi noi avem nevoie de EL, pentru a continua pe pămînt să evoluăm .
    Zilele astea se zvoneşte de un cutremur, nu va fi catrastrofal, ci numai un exerciţiu aproximativ, pe unde a mai fost .