Pătimirea nefolosită s-au poate da

   Suferinţa nu-i totdeauna folositoare pătimitorului ; cum adică? simplu : nu ne dăm seama că plătim  pentru că greşim în faţa LUI .
   Şi se-ntîmplă ca şi înaintaşii noştri să ne fi lăsat nedreptăţile lor neîndreptate şi nu sîntem conştienţi de povara lor, şi plătim prin suferinţe de tot felul : boli, accidente, neîmpliniri diferite.
   Chiar şi copii noştri plătesc pentru greşelile noastre în toate chipurile posibile şi imposibile şi nu ne dăm seama, şi continuăm să perseverăm înrăiţi în urîţenii şi nedreptăţi.
   EL doreşte să nu mai facem rău nimănui, şi să fim gospodăroşi cu pămîntul ce ni l-a dat în grijă , nu vrem să-L recunoaştem, asta e, dar să ne respectăm statutul de oameni civilizaţi şi stăpîni responsabili ai planetei.
   Nu : nedrepţi, răi, nechibzuiţi, şmecheri, nemiloşi, leneşi, avari, egoişti, etc
   Degeaba vă trataţi cu medicamente, şi sofisticate metode medicale de ameliorare a suferinţelor, de nu căutaţi să vă îndreptaţi întîi şi întîi, şi vă va trece şi fără tratamente sofisticate, ci numai cu bun-simţ aplicat .
   Geşelile, mai ales cele cunoscute de noi, ce simţim că nu facem bine ce facem, şi totuşi pînă nu ne oprim să nu le mai face, vom avea de suferit noi şi ai noştri .
   Da, sînt unii cărora le merge cu relele, dar nu mult. are şi EL răbdare, îi mai păsuieşte un timp, nu ne pedepseşte chiar de cîte ori greşim .
   Şi mai e ceva, are şi EL socotelile LUI în relaţiile cu oamenii, compensaţii diverse şi cine ştie ce, de care numai EL ştie .
    Deci atenţie la neatenţie, de vreţi şi ştiu că doriţi să numai fiţi pedepsiţi , relaxaţi, puneţi-vă în gînd din acest moment mă schimb, nu voi mai face rele, ci numai cu binele pe toate planurile vieţii mele.
    Se poate ca ruptura să frapeze, prea dură, să nu şocheze pe atropiaţi, nici asta nu-i bine, cu toate că ar fi de dorit, atunci încet încet dar sigur fără întoarcere.
    În fiecere seară în pat înainte de adormire în linişte deplină, fă-ţi o recapitulare în gînd a faptelor şi bune şi cele rele cît mai puţine, din ce în ce pînă le elimini definitiv din viaţa ta .
    Iar dimineaţa în linişte deplină în pat după deşteptare, programează-ţi în gînd ziua de lucru cu cît mai multe fapte drepte şi bune, şi caută să le respecţi.
    Numai astfel te vei reabilita în faţa ta, te vei regăsi integru, deplin adevărat om al planetei, reprezentant al familiei tale mîndru că poţi să fii adevărat om sănătos, sigur deplin pe tine .

EL şi tu cerinţe şi dezbateri

  Nu-i suficient să-I spui mulţumirile, rugăciunile, recunoaşterea vinei, greşelile, să-I ceri iertare, ci trebuie să respecţi ce te-ai angajat, să-I respecţi cerinţele transmise ţie, şi pe care le-ai consimţit a le respecta.
  Da, se-ntîmplă din avînt, neatenţie să mai greşeşti, e omeneşte , dar imediat să tresari cînd vezi ca-i luat-o pe arătură, că I-ai greşit, să te căieşti, şi să cauţi să nu mai greşeşti .
  Căinţa, e o formă de exprimare a părerii de rău, adîncă, fermă, clară, din suflet siceră, să suferi sincer, că ai greşit, şi ve-i simţi o uşurare, pentru că EL te iartă, dacă cererea ta de iertare e adevărată din toată fiinţa ta .
   De eşti începător în ale credinţei, şi-n general om aşezat, cît de cît corect, om simplu, muncitor, cu simţul datoriei, responsabil, un om dintr-o bucată, adevărat, greşelile tale vor fi mai uşor iertate de EL .
   Mai complicat e la cei avansaţi în ale credinţei, de greşesc, pentru că şi greşelile lor, sînt mai dichisite, ei nu greşesc oricum, sinplu, ei îşi i-au măsuri de acoperire, precauţiuni, şi cu toate acestea dacă tot greşesc.
   Îs pedepsiţi exemplar, nu ca la un om simplu, la ei nu merge cu căinţa, ci trebuie să se trezească de-a binelea şi definitiv, nu mai merg iertările simple, ca o uşurare, nu la ei atenţionarea durează mult, pentru că de la ei EL are aşteptări mari, şi e vai de iei de mai greşesc, amarnic e EL .
   De fapt EL, te avertizează dinainte de a te pedepsi că ai început să calci în străchini , de eşti niţel mai credincios ca ceilalţi, şi simţi asta, e bine să nu mai continui în greşeală, să-ţi revizuieşti acţiunile, să te reţii .

Ipostaze ale noastre în raport cu EL

    Uneori nu ne cunoaştem posibilităţile, şi renunţăm uşor în faţa greutăţilor umane, ne trebuie tărie, şi motivaţie, mai ales de te ştii sprijinit de EL, învingi orice obstacol.
     Să te-nvingă cine se roagă la o brichetă, autosugestia, e foarte inportantă cînd şi EL contribuie, astfel, se vede ce bine o duce omenirea pedepsită, pentru că-i nedreaptă, înrăită în autosugestia răului, iar a binelui defel.
     Să nu întindeţi coarda împotriva LUI, că pedepsele-s amarnice, numai cine a fost pedepsit îL cunoaşte.
     Întradevăr, EL s-a ferit să fie cunoscut neamurilor, şi le-a întins creştinismul, capcană ce-s şi azi încîlciţi în ea, fără sorţi de scăpare de se mai crede în nedreptatea ce tronează azi în lume, şi ateeismul = fiecare propriu dumnezeu, numai pedepsele mai trezesc, pe unii.
      Pe unii îi avertizează prin vise tari, ce uneori îşi ating scopul, trezirea , de-s echilibraţi.