4252..Cam așa ceva

  O explicație la ceea ce am zis la postarea de mai jos: de mai SUS de SUS; mă refeream că-I în ierarhia CER-ului. Pe lîngă Tatăl Ceresc e și Bunicul Ceresc și celelate orînduite în ceea ce noi nu avem căderea a ști încă-s tare ascunse nouă. Mai e și a Fiilor SĂI, a Tatălui Ceresc ce umplu universul, îs îngerii cu diversele treburi în desfășurarea conform cerințelor date.
  Pe lîngă astea toate ce nouă încă ni-s ascunse îs și cei cuprinși în nt. zeii împinși cu ghiotura înspre un cer oarecum pe lîngă Cel Adevărat. Ce ne reprezintă cumva pe noi umanitatea dar fără puteri, doar așa de propagandă, publicitate ce cam bruiază cele Cer-ești ce-s de cînd Lumea Lor. Noi veniți încurcă apele și nu-s ființe cerești în adevăratul sens al CER-ului Adevărat ci paiațe cu oarece rol.
  Mai viu ori nu în funcție de ceea ce se admite SUS și de puterea ce li-o insuflă omenirea prin credința alocată fiecăru-i așa zis sfînt, ori cam așa ceva.

3993...Supărat pe neputința noastră.

  Să zic despre Domnul Dumnezeul nostru, Tatăl Ceresc, Creatorul Totului din CER. Și de oriunde de aicea și de aiurea, e greu, dar E lîngă mine că altfel nu aș fi zis. Și-o creat o aură de nepătruns prin VT și era, dar cu timpul s-o schimbat oarecum. Ca și noi ce am evoluat, nu mai sîmtem în sclavagism ci azi în aceste schimbări.
  Ce tot vor fi pînă ne vom găsi rolul în viața dată și încă ne aflată, ci bîjbîită. Deci EL o ajuns tolerant la culme, de ni-o permis spurcăciunea, nelegiuirea. Să-I fie și Acolo SUS, nu dorea decît LUI să ne închinăm, doar atîta Dumnezeu să știm. Și o admis o vreme să-I fie prin preajmă și personajele închipuite în NT, minciuna.
  Pentru că nouă pe Pămînt ni s-o permis înstrăinarea de EL supărat pe neputința noastră.

2326.Sîntem întrucîtva ai LUI și nu EL al nostru

  Că EL nu-I nici un fel de fiu al omului, E direct Dumnezeu, Tatăl Ceresc. Noi oamenii sîntem întrucîtva ai LUI și nu EL al nostru, cum mint nelegiuiții SĂI și ai noștri. Și EL va reveni cînd va socoti vremea, ori cam așa ceva, nu alte închipuiri mincinoase. Vom ști că vom fi anunțați, ce și cum se va petrece totul, atunci.
  Mai e de îndreptat omenirea înspre ceea ce dorește EL să facem noi între noi. Omenoși să fim și să-L știm cît mai corect, Cine E EL cu Adevărat. Să nu-L mai confundăm cu cîți necurați morți vechi și cîte altele. Ce nu ne fac cinste ca oameni creația LUI, ce-i întoarcem spatele. Și nici nu-I urmăm dorința SA de a ne îndrepta între oameni cumsecade să fim.
  Că și EL și noi am evoluat față de ceea ce se scrie în Biblie, de exemplu. Alte vremi aici pe Pămînt, dar mi te în CER, E altă alcătuire. În ceea ce ne privește programa ce o avem de urmat, în parametri ce se schimbă. Evoluează și noi pe de altă parte pe Pămînt ne tot schimbăm dar se vede treaba că nu în bine. Nu putem să ne îmbunătățim, ci strica relațiile interumane și de EL nici vorbă.

2141.Efemeri în raport cu nemurirea SA și timpul

   Rar foarte rar ni se prezintă Creatorul, Tatăl Ceresc, nouă, e și vorba de fuse orare. Cel (cele) CER-esc(ești) și astea Pămîntene, EL veșnic și-n Lumea LUI la fel de nemuritori și noi. Efemeri în raport cu nemurirea SA, și mai e și timpul SĂU, al LOR, mult prea mult diferit de al nostru. O zi de lucru în CER cu aproximare-I cam 150 de ani tereștri. Și-i în evoluție mereu timpul înainte și înapoi după nevoile programului CER-esc.
   Deci o luat legătura cu oamenii se zice în scrierile spiritualității vechi, acum cca, peste 3000 de ani. Și mai recent, pe la noi în urmă cu 77 de ani, cam trecut sub tăcere de nedrepții vremurilor. Dar va veni  mai altfel și-l vom afla atunci cum trebuie, fără tăgadă.  De care sîntem capabili mulți și nu știm de ce? Că de ne ia la scuturat, nu facem nici o ceapă degerată, dar ne dăm rotunzi nevoie mare!
   Ne dă ca atenționare desnădejdea în suferințe cînd nu-L luăm în calcul, renegîndu-L. Deci plătim și familia de nu-i nimeni mai breaz să o apere de rezultatul. Nedreptății ce I se face LUI și ne părăsește, încurcînd-o electric și uneori total, ratîndu-ne viața degeaba.

1532.Şi cu şi fără medicamente

   Pe Creator, Tatăl Ceresc îs cam toţi gata să-L admită mai puţun nedrepţii ce nu-L ştiu, şi-I pun în cîrcă cîte falsuri. Nedrepţi, imorali şi doar înspre rele şi urîte fapte, ne dornici de îndreptare şi mai părăsiţi şi în suferinţă cad mereu. Se şi zice că însuşirea de căpetenie  omului nu-i iubirea de sine, ci invidia şi ura pentru altul.
   Destul de repede omenirea şi-o dat seama de nedreptatea creştină în faţa SA şi nu le mai frecventează religia. Mai ales în vest e aceasta, dar şi pe aiurea tot aşa se simt înşelaţi de neputinţa nedreaptă în faţa SA. EL ne aşteaptă pe toţi doar să fim îndreptaţi înspre bine şi util şi doar aşa să-L abordăm cu încredere. Fără moralizarea cerută între oameni, îI greşim şi nu ne doreşte prin preajmă. Mai mult ne părăseşte şi suferim putînd şi rata viaţa noi şi ai noştri.
   Căile pe care le urmăm înspre EL sînt specifice fiecăruia în parte şi după reuşită le omologăm fiecare. În faţa interesaţilor cu bună credinţă, sinceri şi-n dreptate încredinţaţi cu bine doar. Toate însuşirile frumoase, bune şi demne să ni le păstrăm curate indiferent de vremuri. îngrijindu-le atent. În faţa SA se vrea să fim cum se cade mereu, făcîndu-L să ne aştepte cel mai puţin în faţa tuturora.
    Ni-s date nevoile ca atenţionări înspre îndreptarea cerută SUS. Şi cu şi fără medicamente, suferinţele de te dezmeticeşti la calea SA, ţi-s de folos de nu, nu. Ia să-L respectăm cum vrea, îndreptaţi şi să vedeţi ce existenţă aveţi, ne mai cunoscînd părăsirea şi necazurile, fiind cu EL. De hazard nici pomeneală, împreună cu EL, totu-i altă viaţă şi norocul îi o impresie specifică nedrepţilor, ci mergi la sigur doar cu EL.
    Înfruntînd nedreptatea în lume, se poate să fii la rîndul tău hulit pe nedrept de răi şi nevolnici. Dar să nu-ţi pese şi să-i eviţi, fiind cu EL nu-ţi va fi frică de nimica. Chiar te nedrepţăţesc să nu cazi în desnădejde ci fără frică fiind în faţa LUI, de ei nu-ţi fie nici atenţie să le dai.
   Aşa-s de nedrepte şi atît de materialiste religiile c-o zăpăcit lumea. De nu mai crede cum trebuie ci-s supuşi închipuirilor fizice în locul celor spirituale.

1434.Atrăgîndu-ne atenţia asupra SA

   Misterul SĂU ce ne fascinează şi ne temem de EL, oricum, aşa şi se cere, să nu-L înfruntăm ci cu bun-simţ între noi, ne doreşte şi să-L ştim de putem. Religiile strîmbe profită de necunoaşterea SA în lume, dosindu-L şi ele, să nu-L ştim defel bine. Între noi oamenii se zice că toţi sîntem de treabă, dar cu imoralitatea şi necunoaşterea LUI, nu stăm bine. Şi-L îngrijorăm încă.
   Să fim cît mai dezgheţaţi la minte, de proşti EL şi omenirea nu prea are nevoie, se consideră că-i greşeală şi-i de îndreptat.
   Şi isus, om fiind doar se zice în nt, că-I cere LUI Dumnezeu ajutorul, cînd e pedepsit, fiind părăsit de EL. Recunoscîndu-se cu jumate de gură adevărul SĂU, Că-I Unicul din CER, Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   Ni se spune că viaţa e inacceptabilă şi condiţia de om, cu atîtea necazuri şi îndatoriri. Dar nu-L ştim defel şi imorali şi EL ne părăseşte şi avem necazuri, de asta nu ne împăcăm cu viaţa din necunoaştere.
   Îndată-s 77 de ani de cînd ne-o îndrumat EL însuşi pe noi românii, chiar aici la noi în două rînduri cel puţin. Să-L ştim că-i Tatăl Ceresc şi să ne potolim moralizîndu-ne între noi. Dar nici acuma ca şi atunci nedrepţii nu-L vroiau a şti corect şi aşa-s şi acuma, neîncrezători şi-s părăsiţi şi-i vai de ei. Credinţa e o înfăptuire pe un ne-fapt, de ne conceput între nedrepţii lumii şi aşa-s cu ale lor rateuri umane cît vreţi.
   EL din vechime şi-o schimbat felul de a se comporta cu noi, cînd îL nemulţumim, ne părăseşte doar. Şi ne iau în primire forţe ostile nouă oamenilor pedepsindu-ne şi suferim corecţii de ne prindem şi ne îndreptăm. De nu o tot sfeclim şi ne irosim viaţa, neînţelegînd-o defel, noi şi familia noastră. Nu numai pe EL nu-L ştim şi nu-L credem ci şi între noi oamenii nu ne dăm importanţa cuvenită, unei bune convieţuiri.
   Pedepsiţi nu de EL, ci doar părăsiţi că-I greşim, EL totuşi  nu ne lasă de tot, ci se preocupă şi-n timpul pedepsei să ne mai ajute, prin unele minuni ce le înţelegem şi nu numai noi, atrăgîndu-ne atenţia asupra SA şi să-L cunoaştem şi îndreptaţi spre a ne reveni cum trebuie.

1432.Bellu (Şerban Vodă)

   Suferinţa adio, şi altele necazuri ce ni le pricinuia părăsirea de către EL, ce-o simţeam prin nevoi ce ne loveau. Cînd vom fi în conlucrare corectă cu EL, altă făină se va măcina şi la moara noastră, ne părăsită de Divinitate. Cum am fost mai mereu de mii de ani, neştiind cum e de procedat cu EL.
   Adineauri pe Radio, o trăsnaie : vizitarea cimitirului Bellu (Şerban Vodă), de către lume, ca un muzeu, aiureli. Opriţi-vă! Acolo-i loc de veci, nu mahala gălăgioasă şi nedreaptă şi în comportamente necivilizate, pardon! Aţi greşit adresa, muzeul acesta al morţilor nu se vizitează decît cu mare atenţie şi numai cu acordul lor ( morţilor). Vii să-şi facă ale lor mendre în ale lor nedrepte încă trăiri. Liniştea n-o tulburaţi, de nu ştiţi ce înseamnă tărîmul celălalt, cu necazuri de îndrepare, ce nu s-o reuşit încă aici. Nu-i ajutaţi aşa, ci-i stingheriţi nedrepţilor!
   Nu cu ajutorul nedreptelor religii veţi îndupleca pe ceilalţi, ci îndreptaţi în dreptul vostru, cu bun-simţ şi acolo. Feriţi-vă de ai mai obosi cu ale viilor curiozităţi, sinistre lor. Ei vor un loc cu linişte şi cu cei apropiaţi doar să-i simtă aproape, sincer şi fără deloc alte nedreptăţi străine lor. EL v-o transmis din vechime nu-i stingheriţi pe cei plecaţi că-s necuraţi pentru vii, lumile-s total diferite şi nepricepute de voi nedrepţilor în faţa LUI!
   Viilor e minunat să fim cu bun-simţ unul faţă de altul, întrecîndu-ne în a vorbi atenţi să nu supărăm, e greu, dar e minunat. Nu ni-i în fire să fim minunaţi între noi, minunile-s domeniul SĂU, arătat nouă din cînd în cînd, cînd merităm. Dar făcîndu-ne cadouri ce ni-s la îndemînă, fără un efort deosebit, decît binele şi utilul fecăruia. Întrajutorarea reciprocă, a ne face viaţa cît mai plăcută între noi, cu atenţia necesară, se poate şi-i minunat.   
    Şi EL ne apreciază şi e o cale de a-I veni în întîmpinarea dorinţelor SALE, de a ne îndrepta cum trebuie. Să ne străduim de a da de la noi, ne zgîrciţi ci cu bunăvoinţă. Nu că nu am făcut nici un rău nimănui şi ne păzim pătrăţica noastră, nu-i destul, ne trebuie convieţuire corectă. Cît mai corectă, să punem inimă în toate cele, fără să complicăm viaţa de prisos, ci simplu şi normală. Cît e necesară fiecăruia să se simtă bine. EL ne doreşte să-I fim alăturea îndreptaţi şi să ne învăţăm a şti să dăm de la noi, fără păreri de rău.

1415.Omul contopire materie, gîndire şi spirit

   Conştiinţa ne e formată în lume, printre oameni, bunul-simţ, cei 7 ani de acasă şi cunoaşterea SA, mai corectă ori nu. Dar în timp, nu sîntem orbi şi nesinţiţi, ne dăm seama cînd avem necazuri noi şi apropiaţii, că-i ceva în neregulă. Oare de ce ? Doar credem în el, cine-i de nu ne apără, ar trebui ? O fi falsă îndrumarea religioasă şi cea din familie, primită în timp ?
   Să ni-L căutăm singuri singureai, fiecare după cum îl duce mintea, chiar şi-n gînd doar cu EL. Cel adevărat. Tatăl Ceresc, ce vă costă? Încercaţi-L cu încredere şi veţi vedea că alta-i viaţa şi de vă şi moralizaţi cum vrea. Chiar că sînteţi salvaţi înspre bine şi util voi şi ai voştri, chiar fără ca ei să ştie, şi-i mai bine aşa un timp. Să vă confirmaţi singuri realizarea poate incredibilă celorlanţi, un timp.
   Nedrepţii relugioşi îşi tot înfoaie nedreptatea hîdă cu diverse scorneli şi tertipuri, doar vor mai  prosti şi  mai pe alţii indecişi. Care dacă-s morali o duc destul de bine-n lume, faţă de cei ce-I greşesc şi-o încurcă îndepărtaţi de EL.
   Sînt exemple demne de urmat a unora ce L-au aflat cu toată împotrivirea hîdă a nedreptelor religii. Cumva pe lîngă ei în însingurarea săvîrşită cum I se cerea într-o comuniune străină celorlanţi înstrăinaţi de calea LUI. Cu greutăţi, moralizaţi, proveniţi tot dintre oameni cu atracţie pentru calea LUI să n-o rateze. Şi-s acolo SUS cu EL în desăvîrşirea cerută şi urmată, ce noi încă n-o ştim
   Ni se cere să nu trecem nepăsători prin lume şi să ne facem simţită prezenţa în bine şi util, îndreptaţi şi de se poate şi să-L ştim. De nu atei, ca să nu ne ratăm viaţa, noi şi familia noastră, de-I greşim ca nedreapta societate ce-i părăsită. Şi plăteşte neputinţa de a-L urma şi moralizaţi măcar, departe de nedreptele religii.
   Omul e o contopire materie, gîndire şi spirit cu rol de a ajunge într-un stadiu de dezvoltare capabil de a înfăptui un program dat. Se zice pe baza fricii, erosului şi foamea, ce ne împing în existenţă. Freica, de-L ştii şi moralizat fiind, nu o ai. Moralizat fiind nici cu erosul nu te comporţi decît normal, cu bun-simţ. Lipsa de energie o înlături muncind şi căutînd, alimentarea după nevoi în timp.

1358.Nici amintită

   Nici acuma după cca.77 de ani, nu I se recunosc LUI, acele veniri pe pămînt românesc, cu îndrumările de îndreptare şi recunoaştere a SA, EL Divinitatea Însăşi. Nici nu am cuvinte, despre aşa nedreptate şi urîtă urmare, de cum îI întoarceţi spatele, însuşi LUI Dumnezeu. Îs fără replică dacă aşa josnici sînteţi, treba LUI ce vă face că meritaţi, sînteţi nişte nedrepţi jalnici!
   Ştiu pentru că nu va spus pe faţă că aveţi credinţe mincinoase, ce-L dosesc şi-o fost Domn cu voi. Dar totuşi v-o durut de ce n-o amintit despre minciuna isus şi minciuna sf treime, aiureli. EL nu v-o combătut pe faţă neruşinarea religiei voastre şi v-o mai lăsat în pace să fă veniţi în fire, dar voi nu şi nu. Cu nedreptatea încă şi acuma defilaţi în lume fără EL cu minciuni, falsificîndu-I LUI Titlul Suprem prin hîde închipuiri necurate.
   Şi lucru şi mai urît poporul SĂU prin lume nu-şi exprimă indignarea de aşa nedreptate faţă de EL, nerecunoscîndu-I nimic din acele vizite. Parcă nici n-o fost, ni s-o năzărit, zic nedrepţii în cor şi chiar unii mai parşîvi zic c-o fost chiar isus cel oale şi ulcele, necuratul stră-strămort. Nu mai am cuvinte de aşa prostie strigătoare la CER.
   Cu aşa religii prin lume e şi normal ca EL contestîndu-le existenţa nedreaptă pentru noi şi-n faţa SA, omenirea s-o molipsit şi-i evită. Îndreptarea se va face fără acei mişei religioşi ce-L ascund pe EL în spateale unui necurat vechi mort. Minciuna la rang de religie, fain a ajuns creştinismul hîdă nedreptate-n lume.
   Într-adevăr EL prin lume vizibil printre oameni nu s-o mai arătat, ci doar atunci (1935) şi foarte mult timp mai înainte lui Moise. Şi I ne închinăm unui ne-fapt, nu avem decît credinţa că EL există acolo SUS în CER . Şi va face dreptatea odată pentru totdeauna şi-n lumea oamenilor încă nedrepţi şi minţiţi cu neruşinare.
   EL nu vrea să ne mai pedepsească direct, ci-şi întoarce faţa de la noi şi nevoile toate şi rele şi urîte ne pustiesc în lipsa LUI de pe aici. Că nu-L dorim cum se vrea SUS şi nici îndreptaţi, moralizaţi nu sîntem şi-L dezamăgim incorpore de mult timp. Şi după interveţia SA fără mare efect decît pe moment atunci, şi repede uitată, acum nici amintită, nu-i?!

EL şi tu cerinţe şi dezbateri

  Nu-i suficient să-I spui mulţumirile, rugăciunile, recunoaşterea vinei, greşelile, să-I ceri iertare, ci trebuie să respecţi ce te-ai angajat, să-I respecţi cerinţele transmise ţie, şi pe care le-ai consimţit a le respecta.
  Da, se-ntîmplă din avînt, neatenţie să mai greşeşti, e omeneşte , dar imediat să tresari cînd vezi ca-i luat-o pe arătură, că I-ai greşit, să te căieşti, şi să cauţi să nu mai greşeşti .
  Căinţa, e o formă de exprimare a părerii de rău, adîncă, fermă, clară, din suflet siceră, să suferi sincer, că ai greşit, şi ve-i simţi o uşurare, pentru că EL te iartă, dacă cererea ta de iertare e adevărată din toată fiinţa ta .
   De eşti începător în ale credinţei, şi-n general om aşezat, cît de cît corect, om simplu, muncitor, cu simţul datoriei, responsabil, un om dintr-o bucată, adevărat, greşelile tale vor fi mai uşor iertate de EL .
   Mai complicat e la cei avansaţi în ale credinţei, de greşesc, pentru că şi greşelile lor, sînt mai dichisite, ei nu greşesc oricum, sinplu, ei îşi i-au măsuri de acoperire, precauţiuni, şi cu toate acestea dacă tot greşesc.
   Îs pedepsiţi exemplar, nu ca la un om simplu, la ei nu merge cu căinţa, ci trebuie să se trezească de-a binelea şi definitiv, nu mai merg iertările simple, ca o uşurare, nu la ei atenţionarea durează mult, pentru că de la ei EL are aşteptări mari, şi e vai de iei de mai greşesc, amarnic e EL .
   De fapt EL, te avertizează dinainte de a te pedepsi că ai început să calci în străchini , de eşti niţel mai credincios ca ceilalţi, şi simţi asta, e bine să nu mai continui în greşeală, să-ţi revizuieşti acţiunile, să te reţii .