4098...De vrem ori nu!.

  Să ne învingem deznădejdiile că nu reușim să-L abordăm și să ne comportăm. Cît mai firesc asumîndu-ne felul de a fi al nostru, normal, ne căutînd perfecțiunea. De n-o putem, nu ni-i la îndemînă, ci așa sîntem să căutăm a merge mai departe. Chiar de nu sîntem chiar cei mai buni, dar continuu ameliorîndu-ne, îmbunătățindu-ne. Cu fiecare trăire să ne căutăm cu îndîrjire îndreptarea, luptîndu-ne cu firea.
  Neputincioasă, căutînd nu să părăsim obișnuitul, familia, apropiații și celelalte. Firești nouă, dar conlucrînd la modificarea cu încetul, schimbîndu-ne, chiar și mai radical. Unele baze de pornire, ce-s greșite, îndreptîndu-ne între noi oamenii, în natură. Și mai ales în fața SA să ne comportăm, chiar de pînă acuma nu L-am luat în considerare defel.
  De unul Singur doar față de EL, să ne modificăm statutul conștiinței de om mereu fiind în fața LUI. De vrem ori nu!

1532.Şi cu şi fără medicamente

   Pe Creator, Tatăl Ceresc îs cam toţi gata să-L admită mai puţun nedrepţii ce nu-L ştiu, şi-I pun în cîrcă cîte falsuri. Nedrepţi, imorali şi doar înspre rele şi urîte fapte, ne dornici de îndreptare şi mai părăsiţi şi în suferinţă cad mereu. Se şi zice că însuşirea de căpetenie  omului nu-i iubirea de sine, ci invidia şi ura pentru altul.
   Destul de repede omenirea şi-o dat seama de nedreptatea creştină în faţa SA şi nu le mai frecventează religia. Mai ales în vest e aceasta, dar şi pe aiurea tot aşa se simt înşelaţi de neputinţa nedreaptă în faţa SA. EL ne aşteaptă pe toţi doar să fim îndreptaţi înspre bine şi util şi doar aşa să-L abordăm cu încredere. Fără moralizarea cerută între oameni, îI greşim şi nu ne doreşte prin preajmă. Mai mult ne părăseşte şi suferim putînd şi rata viaţa noi şi ai noştri.
   Căile pe care le urmăm înspre EL sînt specifice fiecăruia în parte şi după reuşită le omologăm fiecare. În faţa interesaţilor cu bună credinţă, sinceri şi-n dreptate încredinţaţi cu bine doar. Toate însuşirile frumoase, bune şi demne să ni le păstrăm curate indiferent de vremuri. îngrijindu-le atent. În faţa SA se vrea să fim cum se cade mereu, făcîndu-L să ne aştepte cel mai puţin în faţa tuturora.
    Ni-s date nevoile ca atenţionări înspre îndreptarea cerută SUS. Şi cu şi fără medicamente, suferinţele de te dezmeticeşti la calea SA, ţi-s de folos de nu, nu. Ia să-L respectăm cum vrea, îndreptaţi şi să vedeţi ce existenţă aveţi, ne mai cunoscînd părăsirea şi necazurile, fiind cu EL. De hazard nici pomeneală, împreună cu EL, totu-i altă viaţă şi norocul îi o impresie specifică nedrepţilor, ci mergi la sigur doar cu EL.
    Înfruntînd nedreptatea în lume, se poate să fii la rîndul tău hulit pe nedrept de răi şi nevolnici. Dar să nu-ţi pese şi să-i eviţi, fiind cu EL nu-ţi va fi frică de nimica. Chiar te nedrepţăţesc să nu cazi în desnădejde ci fără frică fiind în faţa LUI, de ei nu-ţi fie nici atenţie să le dai.
   Aşa-s de nedrepte şi atît de materialiste religiile c-o zăpăcit lumea. De nu mai crede cum trebuie ci-s supuşi închipuirilor fizice în locul celor spirituale.

1357.Răzgîndire

    Ne considerăm unii, toţi de treabă şi fără vicii şi alte dandanale nedrepte-n viaţă, dar în faţa LUI, oare? Şi să fim deştepţi din fire, greu lucru cînd drepţi nu putem fi în faţa SA, şi-o tot dăm pe alăturea. Între oameni e mai uşor, dar nici aici nu strălucim ci ni se pare doar. De asta EL ne doreşte îndreptaţi întîi în societatea umană să ne dovedim moralizarea şi apoi să-L abordăm de ne dă mîna. Nu ca obraznici nedrepţi, ci corecţi cu bun-simţ înspre bine şi util.
  Prostia doar e o ispită, s-o părăsim de-o simţim că ne încearcă, cuminţindu-ne. Nu nărăviţi în nedreptate, ci-n calea dreaptă nouă. De ştiut se ştiu multe şi folositoare şi nu prea, să ne calmăm şi  cu răbdare să fim cum trebuie. Că din fire ştim ce-i binele, adevărul, bunul-simţ şi altele corecte şi de urmat cum e normal.
   Se spun şi lucruri adevărate printre minciuni, dar nu-i corect că se amestecă adevărul SĂU cu nedreptatea hîdă. Ce se dă adevăr, aiureli de te sminteşti de o ţii pe-alor strîmbă de secole. Şi greşindu-I, plăteşti fiind părăsit de EL cînd ţi-i lumea mai dragă.
   Se zic multe, că viaţa e felul cum ne învoim a exista în imposibila condiţie umană, o fi. Dar e de încercat, poate se poate şi nu-i chiar aşa greu, o învoială şi s-o urmăm un timp de probă măcar. Cu EL alăturea să ne vedem de drumul ales doar de EL şi noi în urmă de putem, nu? Om vedea ce va ieşi.
   Într-adevăr cînd îI greşim, ne respectînd dorinţele SALE şi sîntem imorali şi nici de bine nu voim a şti, ne făcîndu-l. E grav şi ne atenţionează şi de-L recepţionăm înţelegînd mesajul şi ne îndreptăm, ne mai merge, de nu, ne părăseşte şi vin nevoile şi poate şi mai rău.
   Şi degeaba suferim şi nu ne îndreptăm, cum ne cere EL, că vin şi altele peste noi şi nu ne va lăsa cu una cu două. Ci ne va sîcîi atîta pînă ori te prinzi şi te-ndrepţi tu şi ai tăi, ori o sfecleşti şi poate de tot. Poate nu deodată ci pe rînd şi poate te mai lasă un timp de gîndire şi răzgîndire înspre îndreptatea cerută de SUS către noi. EL e totul în lumea acesta umană şi nu-L ştim corect şi măcar îndreptaţi de-am fi. Dar e tare greu că încă-L ignorăm cum putem fiecare.