4403..Încă în viață.

  E de gîndit bine, că nu-i la îndemîna decît teoretică a oamenilor de a se pricepe în aflarea practică a îndreptării cerute de SUS. Cred că-n sînul tineretului dornic de dreptate, morala binelui, egalitate în bine, util și frumos, se va naște noul. De care EL ne tot împinge a-l constitui și doar cu EL ne vom putea bucura și de realizare firească.
  Nedemolată de interese ascunse și cîte și mai cîte nemulțumiri, nepriceperi și necredințe, ce-s prin lume parazite de cînd lumea. Contribuția începătorilor de viață, necunoscătorilor de cîte aduceri aminte dărîmătoare, înnegrite de neajunsuri trăite. Ci doar parțial aflate și dornici aprigi și avîntați de mai binele comun, ne comunist și doar simplitatea umană cu adevărat reaflată.
  Nu dînd timpul înapoi, ci azi cu ce avem și ce sîntem, adăugînd cunoașterea corectă a SA cu noi ăștia ne porniți corect încă în viață.

4098...De vrem ori nu!.

  Să ne învingem deznădejdiile că nu reușim să-L abordăm și să ne comportăm. Cît mai firesc asumîndu-ne felul de a fi al nostru, normal, ne căutînd perfecțiunea. De n-o putem, nu ni-i la îndemînă, ci așa sîntem să căutăm a merge mai departe. Chiar de nu sîntem chiar cei mai buni, dar continuu ameliorîndu-ne, îmbunătățindu-ne. Cu fiecare trăire să ne căutăm cu îndîrjire îndreptarea, luptîndu-ne cu firea.
  Neputincioasă, căutînd nu să părăsim obișnuitul, familia, apropiații și celelalte. Firești nouă, dar conlucrînd la modificarea cu încetul, schimbîndu-ne, chiar și mai radical. Unele baze de pornire, ce-s greșite, îndreptîndu-ne între noi oamenii, în natură. Și mai ales în fața SA să ne comportăm, chiar de pînă acuma nu L-am luat în considerare defel.
  De unul Singur doar față de EL, să ne modificăm statutul conștiinței de om mereu fiind în fața LUI. De vrem ori nu!

4094...Conlucrarea corectă cu noi pe față.

  Nu li-i la îndemînă prezența LUI, nedrepților, nesimțiților de tot felul, imoralilor. Și celorlalte categorii de tot felul de neputincioși de bine, util și frumos. Ignorîndu-L cînd trebuia să-L caute corect nu-n demersuri străine de calea SA cu noi. Și astfel nu mai puteau să se exprime, că EL și-o scos telefonul din priză, nu-I de găsit.
  Aiureli, și acei cumva în greșeli dar cu aplecare sinceră și-n dreptate cum EL ne dorește. A-I fi mereu, deci oarecum în greșelile perioadei alungării noastre din fața SA. Deci și aceia erau conștienți de EL oarecum și mulțumiți nu chiar total, dar nu-L învinovățeau. Că nu-i prin preajma lor, simțindu-I prezența-n timp și spațiu, mulțumitor.
  Nu chiar cu totul, cum repetam că totuși EL se gîndea mai dinainte să-și reia conlucrarea corectă cu noi pe față și așa va fi.

3880...Parcursul rămas al vieții refuzate

  E o chestie și cu curajul ăsta, ni-i la îndemînă nu de florile mărului, băgați la cap. Nu ni-i îngăduit a renunța la viață, strașnică hotărîre, dar dacă nu-i și nu-i chip și nu găsim altă cale. Pricepută, îI cerem LUI ajutorul, altfel nu se poate și altfel înseamnă că-L jigniți și nu vă va fi bine. Nici vouă nici alor voștri și pe ei trebuie să-i feriți și călăuzi cît mai bine pentru binele dat, preconizat.
  Deci refuzul vieții date, că-i necaz continuu și nu-i vedem din neputință capătul. Doar atunci gîndindu-ne și răsgîndindu-ne și cu EL cerîndu-I neapărat îndrumarea. În rezolvarea dilemei în care ne găsim și așteptînd răspunsul SĂU și doar după aceea. De ne mai menținem cu tărie neputința de a viețui cum trebuie, tot cu EL aflați decizia finală.
  Se poate și sigur tot EL să vă rezolve în termeni amiabili de jos și SUS. Și doar răbdare vă va veni rîndul, înțelegînd de ce pe parcursul rămas al vieții refuzate.

3837...Ca o consecință a neascultării

  Nu-i o greșeală să ne aflăm cum trebuie prin lume, chivernisindu-ne treburile. Cît mai bine, cît mai desăvîrșit, dezvoltînd cunoașteri noi în toate ce ne stau la îndemînă. Dar e un mare dar, doar cu EL alăturea, nu așa de capul nostru, că nu ajungem nicăieri bine. Da, merge ca-ntr-un dans al neroziei, un pas înainte doi înapoi, ca pînă acuma.
  În loc de o continuă și benefică acumulare de cunoștințe corecte. Ce ne îmbunătățesc viața conferită de EL în conlucrare mai abitir aflată. Ne mărginită de neputințe și înfrînări ce ni-s obstacole de ne trecut, că nu-L urmăm. O îndeletnicire tare costisitoare și preocupată prostie mereu îndărăt privind. În loc să ne vedem de aflări deosebite fără restanțe și alte trageri înapoi cu frică.
  Frica ni-i inoculată ca o consecință a neascultării SALE, deci să ne îndreptăm cumsecade!

3741...Și nu pricepem asta

  Am vrea noi să-L aflăm din prima, să ne fie la îndemînă o conlucrare comodă cu EL. Și nu-i, că pe lîngă dosit de religiile ce odinioară tot EL ni li-o înlesnit cumva. Să ne îndepărteze de la EL, așa am rămas înțepeniți în proiectul acelor vremi. De acuma nu sîntem bucuroși că avem necazuri și inconștienți nici nu știm de ce? Că-n timp s-o dat lumea la nelegiuitele religii creditîndu-le corecte și nu-s, ci minciuni.
  Atunci doar, bune să nu-I mai fim pe aproape, dar azi, după atîta amar de vreme. Din nou ne vrea alăturea, I-o trecut supărarea pe noi și ne cam caută priceperea corectă. Înspre EL și îndreptarea printre oameni cumsecade să devenim îmbunătățiți. Nu-i chiar la îndemînă că omul e strașnic conservator mai ales în spiritualitate.
  Temelia vieții EL, adică e greșit înțeles în religiile găunoase și nu pricepem asta încă.

2907.Rezolvînd vulnerabilitatea vieții, maiestos și dîrz

  Libertatea supusă legilor tainice ale universului, cunoscut și necunoscut. Ce nouă ni se pare simplă la îndemîna oricui și nu-i, că-i bai mare de a o avea aievea. Cu noi în viață trăind cu ea tainică și prezentă, simțită în liniștea ce ți-o dă. E viața pentru cei ce-o doresc, neștiind de ea că-i posibil de a o simți măcar. Să-i afle gustul neîntîmlării, orînduire neștiută, pe față în ținută de o precizie desăvîrșită.
  Ce-i fragedă, mirată, foșnind a nărăvire crudă în mijloc de natură înmiresmată oricînd aflată lîngă noi. Rezolvînd vulnerabilitatea vieții cu felul măiestos și cumsecade și dîrză, de vremuiri ținută. Ținută demnă în vorbire și fapte adevărate omenești, inatacabil de corecte mereu. Binefăcătoare și să-i fim ai ei clienți totdeauna, preamărind-o cu simțire firească.
  Sfînta varietate a omenirii diversă și alcătuită felurit pe șleau, cunoscînd fericirea. Dar și batjocura, în foarte puține multe spune, transmite, edifică viața.

2804.Și pentru noi și cel în nevoi și luptăm că se poate

  Totuși cît sîntem de porniți în a muri, a suferi în locul altuia, e o treabă nu la îndemîna tuturora. Ci-i chiu și vai, dar doar o fire țeapănă-n tării ce nu-s la îndemîna oricui, demnitate dusă spre înălțimi. Dar e un dar mare, pe EL l-ai consultat? Altfel e degeaba osteneala cît pare de deosebită e aiureală de doi bani. Că-I refuzi LUI oferta, viața ce ți-o dădu-se s-o trăiești cum trebuie între oameni și-n fața LUI!
  Că ții la cel osîndit, ți-i foarte apropiat, corect, fiecare cam avem persoane demne, la care ținem. Dar mai bine-L aflăm bine și pentru noi și pentru cel în nevoi și luptăm să-l salvăm, că se poate. Se practică și EL e de acord, doar să pui suflet știindu-L corect Cine E, nu bazaconii. Că-i timp pierdut degeaba și cu ce te alegi? Ioc rezultate, ioc reușită cam ca la fiecare ce nu-L știe pe Cel Adevărat.
  Deci cu EL alăturea răzbești, dar să te tot ții tare și ferm, de neclintit. Reușești prin rugăminți chiar și-n gînd, cum îți vin în minte, cu aplecare și clare, sincere. Că-n timp, de se poate te vei obișnui cu alt trai, mai acătării între oameni și cu EL mereu.

2328.Conștienți de EL, măcar o vreme doar EL știe

  Ni se dă toată puterea omenească și la îndemînă mai totul despre viață, doar să ne cunoaștem îndatoririle de om. Cumsecade și conștienți de EL măcar. O vreme ce-i doar SUS știută ca durată în timp și spațiu. Cu unele intercalate înștiințări ori ba, atenționări mai dure ori așa scuturări de dezmeticire de se poate. La realitatea de om între oameni și a LUI realitate ne trucată.
  Unii se apucă pe căi ce li se par potrivite în cîte religii ce nu-L cuprind cu adevărat. Și o sfeclesc după o vreme de răbdare din partea LUI. Puțini cred, se încumetă doar de EL să fie dependenți, și reușesc în viață, mulțumiți ei și familiile lor. Și de regulă acele familii, în afara celor implicați cu EL, nu-L știu corect.
  Bucuria modestă de-o viață, nimeni la o adică, nu-i destul, ci ar dori cît mai mult. Dar nu-L vor a ști și nici cumsecade între oameni să se comporte. Și plătesc părăsiți, cu duiumul nedrepții de mult timp, dispărînd nemulțumiți de viață. Și fără a-i pricepe rostul firesc dat de SUS, nu oricum se nimerește.

2266.E peste îndreptarea firească fiecărui om

  Semeața înălțare, desăvîrșirea omului înspre EL, urmîndu-L, e lucru greu și nu-i la îndemînă mereu oricui. E peste îndreptarea firească fiecăruia între oamenii cumsecade, ce trebuie prima dusă la bine între noi. Ulterior de se mai poate și în fața SA să fim cum trebuie, vom vedea de-i nevoie. Că EL pe cine pune ochii, a LUI E, fie cum o fi văzut între oameni, Acolo SUS contează.
  Examenul e luat înainte de prezentarea candidatului, că-i altă mîncare de pește treaba cu EL. Și Lumea LUI, ce noi nu le pricepem încă deloc. Și nu-L poți refuza.
  Și cînd va fi să fie în lume cunoscut Dumnezeu, Cel Adevărat, nu muhaielele astea nedrepte nouă și LUI. Se va putea conta pe oricine duce corect știrea SA între oameni și se va simți cu adevărat. Și altă cale se va afla prin lume în dezvoltarea firească, în ajutorul tuturor cei interesați corect.

2042.Căutarea a ceea ce se poate îndrepta din noi

   Ce ni-i scris în frunte ni-i pus, doar putem să ne îmbunătăți nițel viața. Pentru a nu se zice că am făcut umbră degeaba Pămîntului. Deci ce avem de făcut și de tras, vom face și vom trage, dar cît de cît să le mai fețim (îmbunătățim) nițel. Ni-i la îndemînă căutarea a ceea ce se poate îndrepta din noi, să fim corecți. Între oameni și-n fața SA
   Aflînd de defectele unora, să ne facem că nu le știm, evitînd discuții pe tema rea. Dar de altfel perfect umană, a decăzuților în cîte belele personale, dandanale de care nu pot scăpa. Se-ntîmlă și la case mai mari și asta e, să fim rezonabili, umani. Între noi suportîndu-ne mai multe și căutînd remediul firesc, ponderarea, înfrînarea. Că este și toate-s posibile de se vrea cu tot dinadinsul.
   Nu-i chiar simplu de la început, dat în timp se poate rezolva, în pace bună cu răbdare și voință mereu pînă trece.
   În relațiile cu EL, aflăm misterul mai permanent prezent în relațiile cu EL. Ne obișnuim într-atît, că de la o vreme nici nu-l mai luăm ca atare, ci ni se pare normal. Și de nu ținem cont de cei din jur ce nu-s familiarizați, sînt probleme și discuții, de regulă ne la locul lor.