4217..De oriunde.

  Ne vine foarte greu, chiar uneori credem că-i imposibil să fim iertători, toleranți atît cît să nu-L supărăm din cale afară. Nițel mai moderați, îngăduitori azi în ultima zi din acest an 2013 ce o fost fiecăruia după cum ni-am așternut. Noi înșine și cu urmările inerente trecutului normal la fiecare după cum i s-o pregătit de înaintași și nu numai, e de reflectat și îndreptat.
  Cît se mai poate și sigur se poate c-o vorbă bună, de împăcat potrivnicele, uitările de așternut spre binele de urmat. Întocmai cum ne l-am dori nouă înșine și familiei noastre pentru permanentizarea vieții în comuniune firească. Cu toți acei de care ne leagă ce ne leagă la fiecare după cum am tot reușit de cînd ființăm pe Pămîntul acesta așa dat nouă de EL.
  Și poate ne luat în seamă cît am vrea și mai ales cît ne cere EL, să ne apropiem fiecare pe propria răspundere, cum poate mai firesc: abordîndu-L cumva pe Dumnezeul VIU din CER, Creatorul Totului din noi și de oriunde.

4136...În vigoarea acelor vremi.

  Se și știe că însăși viața-i atît de reală și serioasă pe cît e de ireală și neserioasă, e nevoie doar de echilibru. Ușor de zis dar foarte greu de realizat în așa nedreptate de conviețuire anapoda fără Dumnezeu, ci cu cîte religii. Răzgîiete pe căpătuială, nedreptate, fărădelege, neputință, fudulie, prostie și celelalte cîte-s umane. Ei care ar trebui să fie smirnă și cumințenia întruchipată, îs de rîsul-plînsu, nu exemple, ci de evitat pînă-și revin de pot.
  De nu alții și trebuința va merge tot cum dorește EL înainte, un înainte ce nu-l dibuim încă defel, încă o vreme. Ce nu-i departe, cu costuri ce tot mai pregnant se simt inexplicabil și nu-I EL atît răul întruchipat și binele aflat. Ci e nevoie de ajungerea pe aceiași lungime de undă cu EL, cît mai bine, aflîndu-ne trebuințele. Nu numai pentru unii, ci pentru toți cum va fi nevoie aflînd doar atunci pe fază fiind.
  Cu toții astîmpărați, atenți și receptivi la îmbunătățirea în vigoarea acelor vremi.

4105... Datori LUI și viețuirii corecte.

  E tare greu să I te împotrivești LUI, are toate atuurile în mîinile SALE, și eu. Ca fiecare căutăm cît ne pricepem și cu acordul SĂU să-I îndeplinim cerințele. Asta e jucăm după cum ni se cîntă de SUS, cînd știm asta și eu știu, caut cîte unele și altele. Dar tot la mîna SA sînt și-mi revin cîine cîinește și-mi reiau locul în acela care mi se dă.
  Să-l îndeplinesc cum pot cum nu pot, asta e și merg mai departe și acuma la fel. Am auzit prin mass-media acum recent o doamnă în formă deosebită, tînără. Vigilentă cam din toate punctele de vedere, că-i este oarecum frică de bătrînețe. Văzînd acuma atîtea cazuri de neputință și nevoi la acea vîrstă ce-i urmează fiecăruia.
  În dreptul său de la un timp în colo, fără speranțe de mai bine, din nepriceperea celora. Loviți de astfel de contagioasă neînțelegere a vieții, datori LUI și viețuirii corecte.

3732...Să ne învățăm minte și potolirea necesară

  Credința, convingerea în EL, doar în EL, nedreptatea și minciuna lumii greu le ascund. Din aflarea trebuincioasă celor ce cu adevărat caută, nu superficialii și neisprăviții. Ci acei ce se dovedesc apți de EL, cu adevărat îndelung pregătiți de SUS pe Pămînt. De nici nu-și dau seama ce-s și de ce pînă cînd se dezmeticesc cum trebuie.
  Că orice piedică umană pusă aflării SALE, e din poruncă Divină jos între oameni. A-i cerne doar pe cei mai cei și cu adevărat demni să-I fie în față cum e nevoie. Dovedindu-se în timp și spațiu potriviți a pricepe ceea ce alții nu au căderea. Încercările fără număr și diverse ne clarifică nedumeririle căutărilor înțesate de neputințe.
  Care mai de care să ne învățăm minte și potolirea necesară, dovedindu-ne cum e nevoie.

3731...Limitele suportabilului captivant ne depășind bunul-simț

  Ni se dă totala libertate să-I dovedim că-L urmăm neabătut și ni-i greu. Cu atîtea încercări tot de SUS date, piedici care mai de care mai ademenitoare. Și totuși să ne căznim a-I fi cum trebuie e marea izbîndă, nu să ne vie de-a gata. Totul, că nu-i corect și de izbeliște, ci implică năzuință măcar continuu de mai bine. Munca de învățare fie și cu domolul a omeniei ce-i în noi și nedecis arătată.
  Să ne demonstrăm nouă înșine și LUI și celorlalți cît se poate demnitatea de oameni. Cumsecade în sine, cu EL conlucrînd și de aflat calea prin lumea dată să ne vedem de treabă. Nu oricum, ci moralizați în bine și util măcar de nu și frumosul. Și fericirea ca și libertatea și liniștea obținute de ne vedem de noi cum trebuie.
  Jocul cu spiritul și gîndirea date de SUS, are limitele suportabilului captivant ne depășind bunul-simț.

3723.Bunătatea ce să nu se epuizeze vreodată

  Mereu ni se tot cere desăvîrșirea în sine și-ntre ceilalți, lucru greu și imposibil. Deci ni se cere imposibilul și măcar să ne dumirim cum e asta și altădată. Să ne poziționăm corect în raport cu viața și ale ei încercări, ferindu-ne. De rele, utîțenii, nelegiuiri, nedreptăți și restul neghiobiilor toate omenești. Dar posibil de învățat minte a nu le mai săvîrși, decît cu foarte mare greutate și codire.
  Pentru a fi corecți cît mai pe apropape și de restul fără reproșuri și morala educativă. Ci ajutorul necondiționat cît mai mult de se poate, făurindu-ne binele ca permanență. La dispoziția greșiților oricui, că-i o teribilă încercare și grele cazne preconizează viața. A le tot absolvi cît trăim, dar și de EL să fim convinși cum trebui, cum se dorește.
  Neîngînfați și reci, ci mereu calzi și primitori cu bun-simț și bunătatea ce să nu se epuizeze vreodată.

3614..Ci ceea ce poți fiind făcut așa a fi

  Nu ni se cere imposibilul, totu-i posibil doar să și vrei, e greu și așa cînd nu ai căderea. Ți se oprește un nod în gît, te forțezi în van, constați că trebuiești să te monitorizezi singur. Pas cu pas să îndeplinești ce ți-ai propus și nu-ți iese ușor ci greu, anopoda și totuși vrei. Te strofoci și cîine-cîinește îți iese ceva ce pentru moment te mulțumește.
  În timp nu-ți ajunge, ci vrei să te afli mai corect și nu prea ești bine în fața ta, dapoi între ceilalți. E și mai grea încercarea de aflat părerea, nota, mai bine te lași păgubaș, o vreme măcar. Dar va reveni pornirea benefică firii îndărătnică încă înspre neputințe și nepăsare. EL nu ne cere luna de pe cer ca oamenii între oameni, ci ceea ce poți fiind așa făcut a fi.
  Doar să dorești să devii cumsecade între ceilalți și-n cunoașterea LUI corectă.

3578.Doar astfel ne va fi și nouă existența acceptată

  Da e greu mai ales cînd știi că-L știi mai bine ca restul și de mai și beneficiezi de cîte altele. Poate și de alții aflate, dar care nu se știe încă, știu că noi nu-L putem ști ca oameni, să fi fost EL, ori ca alte ființe și vietăți pămîntene. Și-I greșim astfel făcîndu-L om ca și noi, o minciună ce-o tot plătim, dar nu încetăm. Astfel ni-I ascuns simțurilor noastre cît va considera doar EL, noi doar constatînd. Crezînd în EL și făcîndu-I pe plac, adica îndreptîndu-ne ca oameni între oameni, cu binele mereu în față.
  E greu în așa lumesc îndepărtat de calea ce ne-o tot cere EL nouă și noi nu putem încă. De asta-i între oameni așa dovadă de părăsiri în necazuri, suferințe și moartea-i. O realitate tot mai amenințătoare doar, doar ne vom reveni în a-L aprecia. Cum trebuie pe Singurul Dumnezeu, Cel Viu, Unicul și vom renunța la necurații zei din NT.
  Doar astfel ne va fi și nouă existența acceptată și o vom duce-o mai bine, de și noi vom face binele moralizați.

3376.Îmbunătățindu-ne viața mereu, informîndu-ne, că informații sînt

  În viață ne învățăm unii minte că-i greu de a fi mulțumit cu ce ți se oferă. În tumultul lumii de-a valma nedreptatea și fărădelegea. Încurcîndu-ne trăirea benefică nouă și familiei, chiar și apropiaților. De ne căutăm la o adică o portiță de scăpare și convenire a unei existențe cît de cît bună. Astfel sînt ocazii ce aflate cum trebuie, nu se vor mai scăpa cu una cu două, căutînd împlinirea.
  Calea de a străbate viața împreună cu ai noștri, bucurîndu-ne cu cît este și cum este. De asta-i menirea dată, așa ne învățăm minte și o tot ducem cu rostul nostru aflat. Nu știm să ne căutăm binele, utilul și frumosul în noi înșine, găsindu-L și noi îndreptîndu-ne. Cît mai acătării, cît putem dar îmbunătățindu-ne existența mereu, informîndu-ne, că informații sînt.
  Bineînțeles și bune și rele, în amestecul omenirii dezorientate și dezinformată, încă rău de tot.

3287 E foarte greu, ființa dată a fi în cooperare, în comuniune și bună înțelegere cu ceilalți

  Să nu fim delăsători în nimica ce credem că ni se potrivește, ne ajută-n viață. E și greu că-n lume Baza vieții nu-i, ci o abureală cronică, cu cîte trăsnăi și tărășenii. În toate domeniile vieții, de sus pînă jos și de la dreapta la stînga, oricum o iei. Nedreptatea conduce lumea și restu-s neputințe în diferite stadii de dezvoltare.
  Baza vieții, lipsa LUI dintre noi, alungat de o crasă eroare ce ne conduce fără EL. Și ne costă amarnice părăsiri și urîte și rele pedepse ce le tot suferim de cînd lumea. Mintea nu-i unde trebuie, ci-n aiurite interese, fără noimă și nelegiuite porniri. Ce ne tot îndepărtează de calea ce ne-o tot dorește EL nouă, încă fără efectul scontat SUS.
  Se contează și pe lupta cu sinele nesăbuit în cîte cîrdășii pornit și chiar să ne însingurăm. E foarte greu, ființa dată a fi în cooperare, în comuniune și bună înțelegere cu ceilalți. Nu ne prea pricepem încă viața cum trebuie, mai sînt necunoscute multe.

3205.Ne deranjînd pe nimeni, ci văzîndu-ne de pătrățica noastră cît trebuie

  Să nu dezarmăm niciodată, e greu, dar  de afli calea ținete de ea, că-n lume piedici cît vrei și nu vrei găsești. Și lumea-i rea, nepăsătoare de tine și ai tăi, fii cu EL cît poți de bine între oameni. Căutînd să fii cu sinele tău mereu în contact direct, nu prin alți interpuși, ce nu-s corecți. Tu ești pentru tine singurul cel mai indicat și de bine știind și ce-ți trebuie pe moment.
  Conlucrînd imediat la îndreptarea firească ție și alor tăi, cît poți, ne obligînd pe nimeni. Ci îndrumînd cu luare aminte și cele necesare vieții aflări corecte mereu în sfera SA. Și a noastră cît mai bine ne vom afla locul în viață, pe Pămînt și altele ce nu le știm încă. Nemeritînd încă aflarea ce trebuie să ne-o cîștigăm prin străduință de acuma încolo.
  Deci coordonarea vieții intime și exterioare exemplar, e un dacă ne duce mintea. Că de nu e de căutat îndreptarea și limitarea cît putem duce corect și bine. Ne deranjînd pe nimeni, ci văzîndu-ne de pătrățica noastră cît trebuie.

2995.Umanitatea va fi un singur tot în schimbare

  Într-adevăr în unele nații EL o „găsit spijin” de lovire reciprocă-n unii și alții. Luîndu-și și ei porția pentru neascultea SA. E greu de colaborat cu Divinitatea, ne fiind încă acomodați deplin cum trebuie. Înstrăinarea și renegarea LUI cu acele încă actuale minciuni ce-L înlocuiesc. Ne țin departe de calea corectă și o vom duce-o destul de greu de nu ne îndreptăm, cumsecade.
  Între noi oamenii și cu știința LUI corectă, fără nici o greșeală în timp trebuie să ne desăvîrșim. Altfel va mai trece timp și necazuri, că-n final tot se va face ce vrea CER-ul. De vrem ori nu, tot vom fi nevoiți la cele ce-s programate de cînd lumea pe Pămînt. Cu luarea aminte și voință, acceptînd conducerea LUI, chiar de n-o pricepem încă.
  În vreme ne vom dezmetici și se va afla ceea ce ni-i necesar drumului de urmat cu toții. Întreaga umanitate va fi un singur tot de schimbarea promisă SUS și necunoscută jos.

2727.Conducînd la o consolidare corectă, muncită

  Într-adevăr EL ne dorește îndreptarea și toate legate de ea ni se par deosebite. Și sînt, că tare greu ni le însușim, cu mari sforțări uneori, de ne închipuit. Așa de adînci ne sînt nedreptățile înfipte-n cuget, osîndiți o vreme. Și de ne putem răzgîndi și începe cu al SĂU imbold schimbarea bună, e ceva. Cu mărunte porniri închegate în juru-ne, conducînd la o consolidare corectă, muncită.
  Că-n van ne tot dau ghes mărețe vise, ce-s atît de îndepărtate pe cît și noi de acele personaje. Legende în cîte îndepărtate veacuri cu atîtea adăugiri nedrepte, în care lumescul o investit imaginație. Ci să ne vedem de ale noastre potriviri cu firea molcomă și doar închipuit vitează, dar tare departe și îngîndurată. În așteptări de mari transformări și limitate realizări, din obișnuitul firii.
  Aplecîndu-ne cu îngăduință și asupra acelora ce vor și nu pot cere ajutor, cum putem. Deoarece contează enorm și un bun ce ți se întoarce de nu ție, familiei, dar nu vei pierde. Niciodată să nu fii cu gîndul la cîștig, că pierzi, ci cumsecade de la o vreme.

2426.Din copilărie am simțit „atenția SA”, nu plăcută

  Pe cei ce-i caută să-i atragă către EL, din timp le plănuiește fiecare detaliu. Și doar, doar le va atrage atenția asupra SA, oarecum aflîndu-L, dar de regulă e greu. Vă zic din propria experiență, încă din copilărie am simțit „atenția SA”. Nu prea plăcută mie, vă zic și de ce mai tîrziu, altoindu-mă din cînd în cînd, eu nu am priceput decît tîrziu. Dar nici apropiații și unii cu credință, nu au zis nimica, astfel tot singur am aflat.
  Iertare celor în greșeală ție și chiar pe tine să te ierți cînd mai greșești, e de dorit. Că și EL ne iartă multe și mărunte, dar cu cît îI ești mai aproape se strînge. Desaga SA și picură mai rar ietările, îL știi deja, ești în horă cu EL. Și joci de acum cum trebuie mai altfel în fața SA, ai progresat și trebuie maturizare. Nu tot nedrept și neputincios, cu tendințe de a da înapoi, nu mai merge îndărăt nimica.
  Știind că nu mereu răi sînt și dezghețați la minte, ci dau mereu în gropi, că nu-L știu. Făcîndu-și lor însăși rău, că EL, iartă, dar de vede reaua-voință, schimbă foia. Și-i vai și amar, și ar da orice să nu mai fie sub necazuri, dar mintea nu le vine. Să-L știe corect, rugîndu-L de iertare și să caute a se îndrepta chiar din cel moment de dezmeticire.

2277.Și alte neplăceri te podidesc, de nu mai știi

  Încercarea e atunci cînd dai de greu de foarte greu, nu așa o piedică oarecare. Și doar atunci se vede de ai ori nu credință cu adevărat. Că de n-ai, o încurci, bolile și alte neplăceri te podidesc, de nu-ți mai afli locul. Și cauți disperat salvarea undeva, oriunde și nu găsești în nedreptatea asta dominantă. Atunci ai face orice să scapi, tu și ai tăi, dar nu-i cum vrei, că EL te-o așteptat poate o viață. Și nu ai mișcat un deget înspre EL și îndreptarea cerută între oameni.
  Poate crezînd în nedreptele religii, ce vă duc cu zăhărelul, nicăieri, profitoare. Și fără EL, Cel Adevărat, Dumnezeu Unicul din CER. Ci cu necurații lor morți închipuiți zei, și nu-s ci minciuni ordinare. Plătind și ei și voi gură-cască în viață și cu viața, de nu vă îndreptați cum ni se cere de SUS. Între oameni să fim omenoși și cu binele în față mereu, știindu-L măcar corect.
  Contrar nedrepților, ce nu-L știu corect, EL de-ți e apropiat, reușești și în viață. Multe rezolvări cotidiene și se creează o înțelegere, colaborare, nu cine știe ce deschisă. Că-n Lumea LUI îs altfel de prerogative și obiceiuri la care acces nu avem. Probleme de fregvențe, spiritualitate, gîndire, existență, timp și spațiu.

2266.E peste îndreptarea firească fiecărui om

  Semeața înălțare, desăvîrșirea omului înspre EL, urmîndu-L, e lucru greu și nu-i la îndemînă mereu oricui. E peste îndreptarea firească fiecăruia între oamenii cumsecade, ce trebuie prima dusă la bine între noi. Ulterior de se mai poate și în fața SA să fim cum trebuie, vom vedea de-i nevoie. Că EL pe cine pune ochii, a LUI E, fie cum o fi văzut între oameni, Acolo SUS contează.
  Examenul e luat înainte de prezentarea candidatului, că-i altă mîncare de pește treaba cu EL. Și Lumea LUI, ce noi nu le pricepem încă deloc. Și nu-L poți refuza.
  Și cînd va fi să fie în lume cunoscut Dumnezeu, Cel Adevărat, nu muhaielele astea nedrepte nouă și LUI. Se va putea conta pe oricine duce corect știrea SA între oameni și se va simți cu adevărat. Și altă cale se va afla prin lume în dezvoltarea firească, în ajutorul tuturor cei interesați corect.

1966.Cînd încă nu ești cu toate oile acasă

   Da se poate cînd te consideri că L-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Adică cînd ești în relații deosebit de favorabile cu EL, lucru mai rar, că-i greu. Doar la un oarecare început, și te încurajează, cînd încă nu ești cu toate oile acasă și-ți merg gîndurile. Încă nestăpînite de adevărul cunoașterii trebuincioase, oarecum bucuros și de ne stăpînit.
   Că după aia încep și problemele de adaptare și conlucrare corectă ce o înveți. Da ești din nou la cursuri, de data asta mai nepămîntene și de la un timp. Cînd se strînge șurubul, nu prea mai ai chef chiar cît de tare ți-ai dori acea legătură deosebită. Îți vine să te lași lehamite, dar se rabdă de SUS, să-ți treacă, se știe că nouă.
   Oamenilor nu ni-i ușor cînd nici nu prea pricepem despre ce-i vorba. Și se reiau și iar se reiau, nici nu mai știu de căte ori, că mă gîndeam uneori că I-o ajunge și LUI. De cît de la fundul sacului mă consider eu că am ajuns și chiar am avut crize. În cîteva rînduri de nu mai știam de mine ce va mai fi, că nici nu-mi prea mai păsa.

1868.Un mort și-I băgați pe gît că-I fiu, nedrepților

   Știu că v-o fost greu, după așa nedreaptă viață și-nstrăinată LUI, ce-i încă. Să schimbați hramul bisericii noi din Parepa-Rușani, din tăierea capului... în sf. treime. Care-i la fel de ticăloasă, dacă nu și mai și, că-I alăturați LUI cu nerușinate. Un mort și-I băgați pe gît că-I I și fiu, nedrepților, aveți mare grijă că vi se apropie...
   Și căutați îndreptarea corectă și nu vă mai foiți atîta că vă costă și-npreună cu voi și  restul societății. Că ar fi corect să fiți doar voi capii nelegiuirilor în fața SA, plătitori părăsiți. Și restul oamenilor, care-s de regulă gură cască, fără calea înspre EL și îndreptarea cerută încă. Ca și voi ce-i tîrîți la rău, nelegiuiților din calea LUI, înfrînați-vă scufundarea. Și dezmeticiți-vă!
   Fiți cu privirea curată în fața SA adevăratul și lăsați nedreptatea și reveniți-vă la EL. Aflați-L cu adevărat și pentru restul turmei SALE, nu I-o rătăciți cu voi! De vreți, nu aveți decît, singuri rupeți-vă gîturile doar ale voastre, nu vă mai legați de alții! Lăsați-i în plata LUI, că-n timp și-or da seama și singuri că-s în găleată. Cînd ajung la fundul sacului răbdării și suferinței și pînă ce mor le vine și mintea la cap.
   Și astfel urmașii să fie cu mai multă băgare de seamă în calea LUI și îndreptați în societatea oamenilor.