Se și știe că însăși viața-i atît de reală și serioasă pe cît e de ireală și neserioasă, e nevoie doar de echilibru. Ușor de zis dar foarte greu de realizat în așa nedreptate de conviețuire anapoda fără Dumnezeu, ci cu cîte religii. Răzgîiete pe căpătuială, nedreptate, fărădelege, neputință, fudulie, prostie și celelalte cîte-s umane. Ei care ar trebui să fie smirnă și cumințenia întruchipată, îs de rîsul-plînsu, nu exemple, ci de evitat pînă-și revin de pot.
De nu alții și trebuința va merge tot cum dorește EL înainte, un înainte ce nu-l dibuim încă defel, încă o vreme. Ce nu-i departe, cu costuri ce tot mai pregnant se simt inexplicabil și nu-I EL atît răul întruchipat și binele aflat. Ci e nevoie de ajungerea pe aceiași lungime de undă cu EL, cît mai bine, aflîndu-ne trebuințele. Nu numai pentru unii, ci pentru toți cum va fi nevoie aflînd doar atunci pe fază fiind.
Cu toții astîmpărați, atenți și receptivi la îmbunătățirea în vigoarea acelor vremi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu