4089...Înspre cunoașterea necesară.

  Un fir al „Ariadnei” al devenirii noastre de pe Pămînt de cum am fost aduși. Spre adaptare și continuarea unei program Divin încă necunoscut nouă. În descoperire cu încetul aflîndu-ne deocamdată cu greu evenimentele trăirilor de după descălecarea. De pe Terra necunoscători și cu încetul adaptîndu-ne din mersul trăirilor de-a valma.
  Ce încă tot vin peste noi continuu, dezmeticirea nu-i lăsată în pace. Și necunoscători de multe mari și foarte mari, îi dăm înainte cu tupeul. Curajosului orb, surd și mut înspre o deslușire cît de cît onorabilă dar a neputinței. Că nu-L știm, se și ferește deocamdată de noi, totuși învoindu-ne în cîte aflări paralele. Nu crucialele, pînă ne vom dovedi nouă înșine putința de a fi oamenii dați a fi.
  Mai e cale că toate-s cu acordul SĂU în desfășurare pe aicea cît vom fi înspre cunoașterea necesară.