Și încă vom avea necazuri și năzuințe deșarte, că minte nu avem, tot pe alăturea. De ceea ce ne dorește EL să-I fim și colaboratori în bine și dreptatea adevărată. Ne spurcată de interese mărunte, ci de aflarea LUI demnă de oamenii ce sîntem. Cu adevărat și să nu ne mai dăm în spectacole ieftine, de doi bani, făcîndu-ne de rîs. De cînd tot sîntem, neizbutind să însăilăm o relația ca lumea cu EL și omenia.
Ce ar trebui să ne caracterizeze mereu, ca să izbutim în viața dată ca încercare. Reușită, nu ca pînă acuma, numai nereușite în așa mîndră de lume fără căpătîi. Mai bine ne astîmpăram definitiv în ceea ce privește credința în Ceva, de nu se putea. Corect să-I fim aproape, că se simte și asta demult mulți știu că-i falsă pista pe care alergăm.
De ne iese sufletul degeaba, ne ajungîndu-L pe Preaînaltul CER-ului, noi așa mici în interese mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu