Se uită din startul discuțiilor despre credință, religiile-s născociri bruitoare de adevărul SĂU cu noi. Preamărind minciuna, închipuirea, deșărtăciunea ce va lua sfîrșit, prea o întrecut măsura prostirea lumii. Și încă nu-i se vede ieșirea, se simte că altă cale nu-i, dar netrebnicia speră și-și va rupe neisprăvita îndeletnicire. Făurind cu toții de astă dată dincolo de neputințe, făcînd ce n-am făcut cam niciodată, dreptate cu bun-simț continuu.
Informîndu-ne doar despre EL și despre noi cu adevărat cum e nevoi nu de-a moaca, ieftine iluzii. Niciodată afirmate clar și concis din CER nouă, ci abureli datorate dorinței LUI din vechime de a nu ne mai vedea prin preajmă. Din pricina neputinței de a-I face față cerințelor SALE către noi oameni să-I fim cu credință mare, respectîndu-I îndrumările.
Cît mai bine, ne călcînd în străchini niciodată și de se-ntîmplă ca treziți, pe loc să ne revenim spășiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu