4413..Destul de îndepărtate.

  În cadrul teritorial al continentului negru, unde zorii umanității au fost aduși pe Pămîntul acesta, noi ăștia așa cum sîntem. Și nu putem fi, deocamdată, corespunzători între noi și-n fața SA, e de luptă și căutare a îndeplinirii cerințelor. Deci emanciparea tineretului studios, intelectualitatea reieșită cu chiu cu vai din așa neprielnică întortochiată încă și veche.
  Ne conștientizată, ci parcă tînără, prea tînără ca să-și dea seama de responsabilitatea umană între noi. Natură și mai ales cu EL și noi cum e de făcut să fim ce încă nu sîntem, nu putem, nu ne dăm seama, dezmeticirea-i încă greu de aflat. Deci leagănul primilor pași ai omului, dezvoltă și el, Africa, intelectualii săi, tinerii ce trebuie, chiar de-i oarecum tîrziu, poate?!
  Un fel de a fi competitiv-civilizați la nivelul cerințelor înalt umane, chiar de încă destul de îndepărtate de ceea ce trebuie să fim!

4089...Înspre cunoașterea necesară.

  Un fir al „Ariadnei” al devenirii noastre de pe Pămînt de cum am fost aduși. Spre adaptare și continuarea unei program Divin încă necunoscut nouă. În descoperire cu încetul aflîndu-ne deocamdată cu greu evenimentele trăirilor de după descălecarea. De pe Terra necunoscători și cu încetul adaptîndu-ne din mersul trăirilor de-a valma.
  Ce încă tot vin peste noi continuu, dezmeticirea nu-i lăsată în pace. Și necunoscători de multe mari și foarte mari, îi dăm înainte cu tupeul. Curajosului orb, surd și mut înspre o deslușire cît de cît onorabilă dar a neputinței. Că nu-L știm, se și ferește deocamdată de noi, totuși învoindu-ne în cîte aflări paralele. Nu crucialele, pînă ne vom dovedi nouă înșine putința de a fi oamenii dați a fi.
  Mai e cale că toate-s cu acordul SĂU în desfășurare pe aicea cît vom fi înspre cunoașterea necesară.