3731...Limitele suportabilului captivant ne depășind bunul-simț

  Ni se dă totala libertate să-I dovedim că-L urmăm neabătut și ni-i greu. Cu atîtea încercări tot de SUS date, piedici care mai de care mai ademenitoare. Și totuși să ne căznim a-I fi cum trebuie e marea izbîndă, nu să ne vie de-a gata. Totul, că nu-i corect și de izbeliște, ci implică năzuință măcar continuu de mai bine. Munca de învățare fie și cu domolul a omeniei ce-i în noi și nedecis arătată.
  Să ne demonstrăm nouă înșine și LUI și celorlalți cît se poate demnitatea de oameni. Cumsecade în sine, cu EL conlucrînd și de aflat calea prin lumea dată să ne vedem de treabă. Nu oricum, ci moralizați în bine și util măcar de nu și frumosul. Și fericirea ca și libertatea și liniștea obținute de ne vedem de noi cum trebuie.
  Jocul cu spiritul și gîndirea date de SUS, are limitele suportabilului captivant ne depășind bunul-simț.