(Continuare3)

  Nu ne simțim în siguranța ce ni-o tot dădea EL cînd eram în acel început să zicem romantic, ademenitor și cam cu îndrumări. Mai pe îndelete, ce mai încoace și-ncolo eram pe Pămînt dar parcă-n al noulea CER, aiureli simțite doar o vreme, devreme. Prea devreme, că-n timp erodarea așteptărilor și cîte nepriceperi au dus cu vremea la necazuri din ce în ce mai dărîmătoare.
  Amenințătoare existențe, ne la locul lor, ce ne fugăreau din calea SA cu noi împreună, devenind un paria al unei aflări neștiute. Mai înainte cînd erai un oarecare dat printre ceilalți, nebăgat în seamă, doar un obișnuit al viețuirii în seama vremelniciei oarecare. Ajuns nu pe degeaba într-o conjunctură favorabilă de ne descris și totodată de ne înțeles deocamdată de nimeni și nici de tine prea clar.
  În nesiguranța dată acționăm dezlînat răzbunîndu-te pe EL?!, aiurea și totuși așa percepem luarea de atitudine ostilă nepriceperii corecte a lucrurilor așa date?!

4399..Încă multă vreme.

  Deci se stabilise încă de la primele contacte între oamenii acelor vremi de început, realitatea SA cu noi oarecum. De închipuit dificilă, datorită firii nătînge a omului, ne educat pe atunci, încă imoral, nedrept, cam sălbăticit în natura ostilă a acomodării. Cu natura Pămîntului, preconizat a ne fi leagănul uman de un oarecare început de pricepere a noastră în viața de trăit nu oricum.
  Speranța de viață era cum era, n-o putem ști corect, de atunci, ziceri sînt multe, or fi și alte perioade ale trecerii vremii mai altfel. De la un timp punîndu-se alte cerințe în fața omenirii nevolnice și EL cointeresat a-L urma cît mai din aproape. Eram și încă sîntem într-un proces de cunoaștere a unei realități în aflare cît mai desăvîrșită nouă, nepregătiții pentru viața ce va fi.
  Și EL determinat a fi de se poate pe lungimea de pricepere cu noi, cît mai nevăzut, ne știut, că-I altă Entitate, ce nu-L vom pricepe încă multă vreme.

4327..Pe NV nu ne convine.

  Deci nu oricum de a existat, mai ales la tinerețe sîntem porniți, needucați corect, să-I încălcăm cerințele date dintru început atunci. Cînd se înfiripa o legătură, firavă preconizată de SUS, dar totuși dăinuită o vreme, pentru noi azi se vede treaba. A nu-I mai greși, fiindu-ne de folos nouă și LUI în demersul și actual de îndreptare cumsecade înspre ceea ce ne trebuie a ajunge noi.
  Cu EL Împreună, oarecum de mine doar schițată, o existență viitoare de excepție ce ne așteaptă cumințiți, omenoși și cîte altele. Ce-n timp și spațiu le vom afla și urma că altă cale nu-i deocamdată pînă ne vom da la cale cum trebuie și încă nu vrem a fi nici în ruptul capului. Dar cu încetul ne vom dezmetici singuri singurei la o adică, constatînd nevoia de a-i fi în voie LUI cu noi alăturea.
  Ne așteapă tot tare răbdător și cu inițiative de îndrumare corectă doar că-s cam pe NV și nu ne convine mai deloc, asta e deocamdată.

3929...Și restul apucăturilor uitați-le definitiv!

  Pentru început ni se cere bunăvoință, un ton al relațiilor interumane bun. Corespunzător înțelegerii cumsecade și-n natură de asemenea respectînd-o. După ale ei legi, ce dacă nu le știm să le învățăm, nu-s nici grele nici ușoare. Îs de respectat întocmai, să ne fie bine în sînul ei și cu Pămîntul în întregul său. Că-i înaintea nostră în relații bune de pricepere și subordonare LUI, noi încă nu.
  Mai e cale, EL ne tot dorește îndreptarea, deci începînd cu relațiile între noi oamenii. De omenie, cu dreptate și respect reciproc, morala binelui înțeles. Și doar după aceea să-L căutăm, ne așteptă, că deja am ascultat cerința SA. Urmează cu EL să ne aflăm întîietate vieții noastre, ca să fim EL e în față. În gînd, vorbă și fapta ne-o raportăm LUI, să ne obișnuim așa să tot fim, noi și ai noștri.
  Sigur pînă ne vom da la calea bună va mai curge apă multă la vale. Dar e un început de Domne ajută, să știți și restul apucăturilor uitați-le definitiv!

3657.Nu-i vremea și nici noi cum trebuie

  Deci nu ne merge mereu cu rugăciunea SUS, ci numai la un început de cunoaștere a obligațiilor. Ce ne revin nouă oarecum doar o vreme înspre aflarea trebuincioasă. Dumirindu-ne în timp și spațiu de ceea ce se cade în raporturile cu CER-ul. Mi se atrage atenția că nu-i așa, rugăciunea și încă temeiurile străine de EL. Îs păstrate prin lumea asta nedreaptă LUI și nouă, încă o vreme.
  Cum va fi în continuare, de cînd va dori EL, vom afla atunci și ne vom forma. Aliniindu-ne cum ni se va transmite, fără tăgadă cred, dar vom afla atunci ce și cum. Pănă atunci îs valabile nevoințele celor porniți pe calea desăvîrșirii corecte. Cum e în dreptul fiecăruia datul aflat în vreme, comportîndu-ne cum aflăm. Și ne învoim a fi cumsecade între oameni și de EL ținînd cont cum știm.
  Încă-i vreme și aflări de trebuință în curs de definitivare, nu-i vremea și nici noi cum trebuie.

2659.Ci durează de uiți binele ce-o fost

  Cum în viața fiecăruia, sîntem lăsați o vreme de început, în pace de CER. Să ne vedem de un rost pe lume, cum o fi, iar pe urmă-s luări în răspăr. De nu-I sîntem cum vrea, așa-i și-n societăți întregi perioade de calm și bine. După care începe desțelenirea așezate-i vremi, cu de toate cele încercate. Și mai aprige și mai de ne dorit, ce nu se trec cu una cu două, ci durează de uiți binele ce-o fost.
  Astfel bucuria vieții trăite normal e de obște mai la începuturi. Și ulterior e tragerea la răspundere, nu așa, deodată și cu tărie, ci pe îndelete. Încet ți se împotmolesc zilele, tot mai greu găsești liniștea. E nevoie de o schimbare simțită de ești în stare, de nu-i îndrumarea necesară. O poți încurca și cine știe ce va mai urma?
  Să nu încurcăm slobozenia dată de CER, unora și altora după o socotință de SUS. Cu descurcarea unora netrebnici care pe șmecherii și învîrteli neroade profită. O vreme de huzur și desfăt, toate cu plata la o adică scadență, ce vine să îndrepte.

1966.Cînd încă nu ești cu toate oile acasă

   Da se poate cînd te consideri că L-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. Adică cînd ești în relații deosebit de favorabile cu EL, lucru mai rar, că-i greu. Doar la un oarecare început, și te încurajează, cînd încă nu ești cu toate oile acasă și-ți merg gîndurile. Încă nestăpînite de adevărul cunoașterii trebuincioase, oarecum bucuros și de ne stăpînit.
   Că după aia încep și problemele de adaptare și conlucrare corectă ce o înveți. Da ești din nou la cursuri, de data asta mai nepămîntene și de la un timp. Cînd se strînge șurubul, nu prea mai ai chef chiar cît de tare ți-ai dori acea legătură deosebită. Îți vine să te lași lehamite, dar se rabdă de SUS, să-ți treacă, se știe că nouă.
   Oamenilor nu ni-i ușor cînd nici nu prea pricepem despre ce-i vorba. Și se reiau și iar se reiau, nici nu mai știu de căte ori, că mă gîndeam uneori că I-o ajunge și LUI. De cît de la fundul sacului mă consider eu că am ajuns și chiar am avut crize. În cîteva rînduri de nu mai știam de mine ce va mai fi, că nici nu-mi prea mai păsa.