3944...Un accident programat cumva, așa cred.

  Știu vă întrebați cum e oare posibil întoarcerea la răs-vechea credință doar în EL, asta e. Asta ni se cere dintotdeauna, dar nu L-am priceput corect și-o renunțat în timp și spațiu. La poporul SĂU de atunci, azi ne mai existînd așa ceva, chiar de uni-și arogă falsa identitate. Nu-s cei ce trebuiesc a fi, EL pe acei necorespunzători de atunci i-o lichidat în timp și spațiu.
  Ce-i de azi ce-și zic evrei îs intruși recunoscuți chiar de proprii lor cercetători. Ai istoriei acelui popor dispărut, cu foarte firave azi urme între noi prin lume. Împrăștiate doar de EL știute și ne împărtășite de restul națiilor încă în neștire de multe. Pînă va hotărî EL ce și cum mai e vreme, azi e devreme și doar unele vi le anticipez.
  Oarecum vremurile ce mijesc în CER, pe Pămînt încă nu, eu îs un accident programat cumva, așa cred.

3929...Și restul apucăturilor uitați-le definitiv!

  Pentru început ni se cere bunăvoință, un ton al relațiilor interumane bun. Corespunzător înțelegerii cumsecade și-n natură de asemenea respectînd-o. După ale ei legi, ce dacă nu le știm să le învățăm, nu-s nici grele nici ușoare. Îs de respectat întocmai, să ne fie bine în sînul ei și cu Pămîntul în întregul său. Că-i înaintea nostră în relații bune de pricepere și subordonare LUI, noi încă nu.
  Mai e cale, EL ne tot dorește îndreptarea, deci începînd cu relațiile între noi oamenii. De omenie, cu dreptate și respect reciproc, morala binelui înțeles. Și doar după aceea să-L căutăm, ne așteptă, că deja am ascultat cerința SA. Urmează cu EL să ne aflăm întîietate vieții noastre, ca să fim EL e în față. În gînd, vorbă și fapta ne-o raportăm LUI, să ne obișnuim așa să tot fim, noi și ai noștri.
  Sigur pînă ne vom da la calea bună va mai curge apă multă la vale. Dar e un început de Domne ajută, să știți și restul apucăturilor uitați-le definitiv!