1432.Bellu (Şerban Vodă)

   Suferinţa adio, şi altele necazuri ce ni le pricinuia părăsirea de către EL, ce-o simţeam prin nevoi ce ne loveau. Cînd vom fi în conlucrare corectă cu EL, altă făină se va măcina şi la moara noastră, ne părăsită de Divinitate. Cum am fost mai mereu de mii de ani, neştiind cum e de procedat cu EL.
   Adineauri pe Radio, o trăsnaie : vizitarea cimitirului Bellu (Şerban Vodă), de către lume, ca un muzeu, aiureli. Opriţi-vă! Acolo-i loc de veci, nu mahala gălăgioasă şi nedreaptă şi în comportamente necivilizate, pardon! Aţi greşit adresa, muzeul acesta al morţilor nu se vizitează decît cu mare atenţie şi numai cu acordul lor ( morţilor). Vii să-şi facă ale lor mendre în ale lor nedrepte încă trăiri. Liniştea n-o tulburaţi, de nu ştiţi ce înseamnă tărîmul celălalt, cu necazuri de îndrepare, ce nu s-o reuşit încă aici. Nu-i ajutaţi aşa, ci-i stingheriţi nedrepţilor!
   Nu cu ajutorul nedreptelor religii veţi îndupleca pe ceilalţi, ci îndreptaţi în dreptul vostru, cu bun-simţ şi acolo. Feriţi-vă de ai mai obosi cu ale viilor curiozităţi, sinistre lor. Ei vor un loc cu linişte şi cu cei apropiaţi doar să-i simtă aproape, sincer şi fără deloc alte nedreptăţi străine lor. EL v-o transmis din vechime nu-i stingheriţi pe cei plecaţi că-s necuraţi pentru vii, lumile-s total diferite şi nepricepute de voi nedrepţilor în faţa LUI!
   Viilor e minunat să fim cu bun-simţ unul faţă de altul, întrecîndu-ne în a vorbi atenţi să nu supărăm, e greu, dar e minunat. Nu ni-i în fire să fim minunaţi între noi, minunile-s domeniul SĂU, arătat nouă din cînd în cînd, cînd merităm. Dar făcîndu-ne cadouri ce ni-s la îndemînă, fără un efort deosebit, decît binele şi utilul fecăruia. Întrajutorarea reciprocă, a ne face viaţa cît mai plăcută între noi, cu atenţia necesară, se poate şi-i minunat.   
    Şi EL ne apreciază şi e o cale de a-I veni în întîmpinarea dorinţelor SALE, de a ne îndrepta cum trebuie. Să ne străduim de a da de la noi, ne zgîrciţi ci cu bunăvoinţă. Nu că nu am făcut nici un rău nimănui şi ne păzim pătrăţica noastră, nu-i destul, ne trebuie convieţuire corectă. Cît mai corectă, să punem inimă în toate cele, fără să complicăm viaţa de prisos, ci simplu şi normală. Cît e necesară fiecăruia să se simtă bine. EL ne doreşte să-I fim alăturea îndreptaţi şi să ne învăţăm a şti să dăm de la noi, fără păreri de rău.