1391.Decenţa cuvenită

  Deci trebuie să ne îndreptăm a-L pricepe, că avem necazuri, fiind părăsiţi de EL, nemulţumit că nu ne mai dăm seama. De nevoia noastră de a-L şti corect, ca să scăpăm şi noi la o viaţă cît de cît demnă, adevărată. În concordanţă cu nişte dorinţe ale SALE, că-I sîntem datori vîndu-ţi nu alta. Da, avem blocaje în pricepere uneori, şi nu-i prindem şpilul unor fapte ce ţi se întîmplă în raport ce EL.
   Eu cam totul trec de un timp încoace, de ce mi se întîmplă mie şi familiei, prin faptur că nu-L urmez ori da, cum îmi cere. Am şi simţăminte mai deosebite, dar fiind în curs de modelare şi nu am încă modele în lume, or fi dar nu-s vizibile mie. EL e sursa ce mă învaţă dar cum s-ar zice de la foarte mare distanţă, să nu-L molipsesc cumva din omenescul nostru oarecum.
   Se ţine drept şi prea cumva greu de dezlegat încă-n multe, pentru mine, îs şi repezit uneori. E o Imensă Enigmă ce doreşte să fie cunoscută o vreme. Că prea s-au adunat multe necunoscute la noi şi ne-am prea înstrăinat unii de alţii, EL şi noi.
   Poate într-un final cîndva, ne vom demachia cu toţii, spiritele tuturora şi buni şi răi şi potriviţi. Şi-n Imensitatea SA ne vom afla liniştea deplină şi existenţa cum o vrea EL, va fi îndeplinită. Şi cine ştie va urma poate o altă cale de urmat înspre alte identităţi vremelnice nouă, şi o altă temă dată. Următoare cu mai multă minte, vom fi şi încă cîte altele vor urma, într-un ciclu ce nu-l putem cuprinde din Lumea SA. Perfecţionîndu-ne înspre ceva ce vom afla în vremea SA.
   Să ne continuăm a ne bucura şi de bucuria altora. Oferindu-le, la rîndul nostru,şi din bucuria noastră lor. Dar aceste forme de deconectare necesare reîncărcării bateriilor consumabile în ciclul înfăptuirilor utile tuturora. Să fie naturale, fireşti şi nu artificiale prin droguri şi alte false şi dăunătoare, deochiate neputinţe şi nedrepte, ce în final îşi cer tributul prostiei, imoralităţii şi ne îndreptarea datorată LUI.
  Şi eu ştiu că se practică deconectări şi spiritualizate oarecum şi cred că beneficiază şi de aportul SĂU cumva chiar în grupuri demne şi cu decenţa cuvenită, bunului-simţ şi-n faţa SA.