1466.Aşa-i vremea

   Să ne comportăm demn şi respectînd aproapele oricine ar fi el, morala ne obligă şi dreptatea ce ni-i sădită în firea noastră. Libertatea celuilant şi îndreptarea cum se cade să ne fie ţelurile pînă ne vom obişnui, un timp ca reguli de ne tăgăduit. Pentru că au o forţă emoţională căreea nu i se poate rezista. Un haz propriu, un farmec ne mai întîlnit în alte purtări.
   Şi-n schimbări ce le întîlnim în societăţi sătule de un fel de a fi nedrept, cînd influienţa anumitor idei şi stări psihice scade în mulţimi şi în pornirile conducătoare mijesc. Şi dezmeticirea-i categorică, trufaşă chiar şi-i cuprinde schimbarea negîndită altădată bine şi cu destulă precădere, prevedere şi altele ce doar timpul şi învăţătura de mintea cea de pe urmă, ţi le arată.
   Pentru că şi conducerea societăţii e acolo deoarece nu că au mijloacele la îndemînă, ci au mijloacele pentru că sînt cine sînt. Deci puterea ţi-o dă motivaţia ce-i pornită de jos şi te duce acolo sus dîndu-ţi şi ce trebuie să fii de încrederea tuturora.
   Chiar şi tiranii astfel constituite dăinuie un timp bucurîndu-se încă de o pornită încredere încă ne uzată destul, ce cu timpul poate scădea. De se întîmplă că epocile şi supremaţiile se clatină şi pier ca orice afacere în care creditul e pe ducă. Şi vine o nouă trezire şi tot aşa un timp pînă vine şi ultima definitiva, a SA, cînd alta nu mai e după EA, ci ne învăţăm a fi cum trebuia dintotdeauna.
   De regulă cerem mai mult decît se poate fi, ce depăşeşte realitatea, în gînd nedefinit, cu ceva de neînchipuit încă, dar dorit. Şi au fost şi sînt şi înfrîngeri ce doar imaginaţia le pierde şi-n realitate.
   Se aşteaptă de la rău că-i mai ceva ca binele, doar în gîndirea nedreaptă încă. Binele-i creditat de SUS să ne însoţească cît vom exista şi de rău nici să nu ne mai amintim vreodată.
    Ne mulţumim şi cu puţinul dat nouă în timp, dacă de mai mult nu ne-am învrednicit şi ni se pare mare scofală că am făcut. Mai ales în spiritualitea SA. EL are aşteptări adevărate ce noi, limitaţii nu le întrezărim poate deloc cît vom exista, aşa-i vremea şi ca ea sîntem noi.