Sîntem de regulă încă nedrepţi, un amalgam de ciudăţenii, laşitate, impulsuri necontrolate, superstiţii şi vanităţi rănite. Continuate de-o imensă lene şi nespuse ambiţii. Mai se găsesc şi excepţii de ne încadrat, cu porniri şi realizări de la bine la rău în foarte largi limite, chiar şi superioare realizări de admirat. Dar şi lamentabile căderi în derizoriu josniciei umane. Singur recunoaşte că nu-i cine ştie ce de capul său, ceea ce-i un lucru bun dar îi limitat şi nechibzuit.
E un lucru incorect, să se zică că învingi răul doar prin alt rău. Ci şi căutînd să te simţi fericit, nu oricum ci cum se cuvine, prin ceea ce-ţi doreşti, implicat cu bunăcuviinţă atentă. Ştiind că simplul progres ştiinţific nu ajunge ci şi echivalentul spiritual înfăptuit cum trebuie.
Ţi se blochează vorba în faţa ticăloşiei perfecte, nu-ţi găseşti starea normală, umană, te dai îndărăt. Nu poţi admite nedreptatea strigătoare la CER, ce-i în lume uneori instalată, drept pedeapsă nouă, fiind părăsiţi la greu de EL nemulţumit de noi. Să căutăm a ne îndrepta, să nu mai păţim asemenea atrocităţi zguduitoare.
Ni se pare ca nedrepţi că în faţa celor puşi să ne puie la punct, imorali, răi şi nedrepţi ca şi noi, ce ne credem mai superiori. Îi putem înfrunta juridic, avînd dreptate, pe baza legilor societăţii. Dar nu-i aşa, greşindu-I LUI, orice am face nu-L dovedim, ci trebuie doar îndreptarea şi să-L ştim corect.
Chiar de cei ce ne nedreptăţesc momentan, îs inculţi şi imorali, ei îs doar uneltele de pedepsire a noastră că I-am greşit. Deci se impune îndreptarea grabnică în faţa SA, altfel vom pierde iar.
Să ne bucurăm că-n lume mai e pe ici pe colo omenia, floare rară, de întîlnit, curată şi de-o puritate neîtîlnită oricum în viaţa nedreaptă de azi.
Tot aşa în fiecare-i tărie suficientă, pentru a suporta trecerea nepăsătoare pe lîngă suferinţa expusă în alţii, părăsiţi la greu. Îs încercări date nouă, atenţionări, că ne vine rîndul de nu ne băgăm minţile-n cap, îndreptîndu-ne cum ne vrea de SUS.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu