vineri, 18 mai 2012

1428.Nu-i obligatoriu salvarea în existenţa dată

   Nu sîntem turişti pe Pămîntul SĂU, ci implicaţi în cunoaşterea necesară vieţii îndeplinite, cum ni se cere de SUS. Călători sîntem de sîntem nedrepţi în raport cu ceea ce ne doreşte EL nouă. Venim, vedem, neputincioşi dăm din umeri a lehamite, că nu pricepem nimic şi nemulţumiţi o părăsim, rateuri umane cît vrei. Nici străini nu sîmtem ci-i casa noastră Pămîntul SĂU, dat nouă în folosinţă cu folos ca şi viaţa, gîndirea şi spiritul din EL.
   Da, e greu de aflat  cum e de trăit corespunzător, şi implicaţi cu binele şi utilul necesar convieţuirii între oameni. Şi cu familia moralizaţi să fim, dar de sîntem atei existenţa ni-i corectă deocamdată, în anumite limite. De vrem mai mult e nevoie să ne căznim a-L şti măcar corect, în lumea asta nedreaptă ce nu-L ştie. Cu timpul ni se vor deschide altfel perspectivele cunoaşterii SALE, şi-L vom putea respecta. Şi chiar cu credinţă adevărată şi altă viaţă împlinită vom afla, noi şi familia noastră.
   Stăpîniţi-vă nervii şi mînia ce vă cuprinde uneori, într-o convieţuire între oameni. Fiţi distanaţi în relaţiile cu nedrepţii, neimplicaţi în relele lor, feriţi-vă să vă molipsească oarecum. Evitaţii, nu-i chip, părăsiţii într-o altă existenţă corespunzătoare, posibilităţi sînt, condiţia să vreţi lupta. Că-i o luptă cu sinele care-i aprigă şi foarte grea şi ulterior de-ţi cere şi cu ceilalţi implicarea. Cunoaşterea te va mai mulţumi, dar s-o pricepi încet cu timpul, îndeplinind cerinţe ce le afli.
   Se zice că legătura cu EL e o taină, o fi, eu am căutat să v-o transmit cît am putut. Sînt simţăminte noi ce încă nu le pot zice, cuvintele-s puţine, cu toate că ştiu multe, nu-s destule. Pentru a-mi face o trăire explicită ce-o am uneori în realaţiile cu EL. Mai înghit şi eu unele ce încă nu ştiu cum să le iau.
   Sînt ziceri aiurea în creştinism, că ar fi cele zece porunci ca-n VT, de unde, sîmbăta de ce nu se ţine? Şi mai sînt trăsnăi în nt, foate multe ce în VT nu-s.
   Pe EL îL ştiu din descrierea celor doi ce L-au întîlnit în 1935 pe la noi, Petrache Lupu şi Maria Petre. Restul cei ce nu-L ştiu şi nu se îndreaptă nici după 77 de ani, de cînd ne-o îndrumat, treaba lor. Nu-i obilgatoriu salvarea în existenţa dată, fiecare-i liber să facă ce doreşte cu existenţa sa în faţa LUI.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu