1410.Să nu-ţi fie frică de moarte

   Nu-i adevărat şi-nainte, adică în atichitate EL era altfel, era tot legat de legile binelui, nu era capricios ci drept şi energic. Ne cere să ne moralizăm mai înainte de a lua legătura cu EL. Ca şi cînd sîntem contaminaţi cu cine ştie ce maladie incurabilă, imoralitatea şi facerea răului, ce ni-s în lume azi probleme de căpătîi lumeşti. Să ne debarasăm de ele cît mai complet şi apoi să-L recunoaştem cum E EL adevărat Corect.
   Inteligenţa e de dorit împreună cu bunătatea şi bunul-simţ, altfel e degeaba şi fără rost, rateu uman. Şi să fie expusă cînd e cazul, nu ostentativ că oboseşte mai rău ca incultura. Ci aşa episodic, discretă şi să fie căutată, că-i interesantă la nevoie doar.
   Nu ştiu ce inepţie e şi asta, să nu-ţi fie frică de moarte, cine omul, dar ce e el, supraom cumva, ori ce? Cînd eşti nedrept şi nici nu-L ştii, după un timp doar SUS ştiut ţi se pune-n cîrcă teama de suferinţe şi de moarte. Şi o trăieşti te inhibă, nu-i aşa de florile mărului, o ai ori nu. Cu EL nu-i de glumit de nu eşti cum trebuie. Totul se plăteşte cînd te părăseşte că-I greşeşti. Trebuie grabnică, măcar grăbită schimbare înspre bine şi cu bun-simţ şi restul cum te vrea, vei afla.
   Chiar şi cei mai straşnici dintre noi îs pînă la urmă doar oameni şi-s reduşi de se scormoneşte la unele lucruri banale. Dar să se ştie că-s deosebiţi prin ceea ce au ieşit în relief mai deosebit, ajutîndu-ne pe toţi să progresăm oarecum. Prin ceea ce-s deosebiţi în bine şi util tuturora faţă de ceilalţi cumva. Şi să ne ferim a fi imorali şi scandalagii prin arătarea cu degetul defecte umane totuşi la ce-i mai răsăriţi ca noi. Invidia, nu-i o calitate.
   Să ne împopoţonăm cu o credinţă, chiar şi în EL, cea adevărată, e posibil în timp, dar imediat să-i alipim comportarea morală, că singură răceşte. Şi nu-i uşor de a te cunoaşte pe tine, că asta se cere îndreptarea ta cît mai completă şi corectă şi înfăptuirea doar a binelui cît vei mai exista.
   Şi-n nedreptele religii se cer multe şi mărunte şi-i degeaba osteneala, că în faţa SA, valorează de nu sînteţi măcar moralizaţi bine, doar cît o ceapă degerată. Cît te-ai crede de sfînt şi preasfinţit, aiureli de nedrepţi cu vise străine de Lumea LUI. Părăsindu-i vin nevoile peste ei ca la orice ordinar simplu şi ne pretenţios nevoie mare.