Să nu ne ferim de bucuria noastră să le-o împărtăşim şi lor. Şi EL ne are la suflet, doar îI sîntem aşteptata creaţie ce trebuie să-I izbîndească în încercările date. Şi cum trebuie să fim, aşa ne doreşte, mai sînt paşi de făcut, ni se vor arăta.
Timp încă să ne bruiem unii pe alţii într-o nedeaptă hărmălaie, hodorogeala de va lăsa-o liniştii să ne cuprindă. Şi legile nefirescului nedrept încă vor seca şi apropiaţi noi vom fi cu toţii, ne vom cunoaşte ca niciodată, dezmeticiţi doar înspre bine.
Să nu mai cunoaştem acele trăiri trecute, greşindu-I tare, cînd părăsiţi scoţindu-ne din minţi, ne-o lăsat pierzaniei. Nu L-am ştiut mult timp şi încă nici acuma bine, cu toată opera SA cu noi, n-o simţeam deloc ci aiuriţi în hău. Trebuiau multe şi mărunte n-am putut, aşa o fost vremea şi noi ca ea, ne făceam, cu toate că ştiam multe şi tăceam.
Numai adevărul SĂU Esenţial ni s-o dosit cu ardoare şi ace-i vor cere îndelungă iertare doar în faţa SA singuri cu EL. Le era baza noatră, adică EL în mînă, şi-au terfeli-to-ndelung de tot şi mulţi foarte am sfeclit-o. Nu eram nici noi un cristal de puritate ci şi amestec de cîte multe şi neinformaţi, o harababură ce nu va mai fi cu EL în veci.
Pănă la acele trăiri bune oare aveţi curajul să începeţi de unul singur debărăsarea de nedreptate cît mai fără întoarcere. Oricît de încet vă permite-ţi încă fără al SĂU imbold ştuit, simţit de fiecare măcar dorit din CER.
Ne îngînfaţi ci cu bun-simţ şi pace interioară şi nu chiar ultimii ci cumva ceva mai încrezători niţel. Nedecepţionaţi ci întrezărind cîte ceva peste ceea ce mai ştiiam din amintiri în aşeptare activă în gînd cu EL.
Şi să ştim că frumuseţea stă la capătul unui singur drum pentru fiecare, cum şi-l face. Să nu-i mai vedem pe ceilalţi cu interes ci doar de noi şi familia noastră, în linişte sinceri să fim în bine doar cu plăcere. De nu mai aşteptăm niţel şi mai vedem poate se poate face cîte ceva mai acătării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu