1387.Simţul misterului, îmboldindu-vă

   Deci în postarea trecută, amintesc se zicea că numai de ai un trecut şi prezent demn de ce vorbeşti poţi zice, de nu, nu. Ei acea comportare a ta trebuie să fie cît mai corectă şi adevărată, morală şi înspre bine mereu, cum se doreşte SUS. Veţi zice, da ce aţi înebunit cine-i capabil să fie cum trebuie SUS? Măcar cît de cît şi încercaţi să vă reveniţi a fi din nou oameni adevăraţi, nu nişte nedrepţi ordinari. Să-i arătăm că se poate şi sîntem de ai LUI şi nu nişte nemernici imorali şi laşi. Nu zic de un soi de sfinţenie, că-i cred prea mult să vă zic a fi.
   O ideie de urmat, vă întîlniţi cu oameni bucuroşi, fericiţi, indiferent de vîrstă, de la mic la mare , cam pe oriunde-n calea voastră, pe la noi. Se pot compara cu copii LUI în libertate şi ce-i cuprinse cînd  voi îi văzurăţi, era expresia vieţii. Şi falsitatea nedreaptă după alţii, tot aşa, dar uşor de dibuit fără ochelati şi amalize deosebite. Ei, e timpul să le-o restituim prin îndreptare posibilă tuturora viaţa s-o priceapă curată şi demnă, dar să le arătăm cum e de făcut. Noi cei mai buni şi cumsecade ne vom da examenul vieţii în a le arăta că se încă poate, n-o pierit omenia.
   EL ne ajută-n multe, dar să nu şadem cu mîinile-n şold ci să căutăm să fim cum se cade, că avem în noi totul. Doar să ne redescoperim ce încă nu ştim din noi înşine cu răbdare şi voinţă.
   Avem drumurile noastre şi să ne ştergem pe picioare, curaţi la figurat şi propriu să fim, afară şi-n suflet, să-I nu mai greşim deloc. Curăţindu-ne încet, încet cum se cade fiecare fără să ne uităm în jur ci de noi preocupaţi a fi ca noi în noi şi faţă de alţii. Vom schimba multe de vrem, chiar şi potrivnice hopuri. Cînd e la o adică strîmbă cale, cereţi-I LUI ajutor sincer şi-L veţi avea şi doar să vă schimbaţi se cere în continuare cum se vrea.
   Simţul misterului, ce-l veţi afla nu vă va împiedica ci din contra, îmboldindu-vă înspre calea cea căutată. Vă veţi minuna şi voi de ce bine-i aflarea SA şi veţi dori să nu-L mai părăsiţi cumva. Şi de ţinută demnă ca orice om al SĂU ce vom fi, să nu uităm cu încredere multă în EL, Şi să nu nu-L scoatem din gînd cît mai mult cu adevărul SĂU, foarte mult timp ne ştiut.