Auzi să rişti, că-i mai de folos, nu cred, riscul e hazard şi cînd le ai cu EL, totul e programare şi prevedere. Întîmplarea-i doar la nedrepţi crez. Să mă înşel mai bine decît să stai degeaba, aiurea şi una şi alta. Şi ce cîştigi de te tot înşeli şi rişti mereu, de nu ai cap să-ţi vezi de treaba ta dată ca fiecăruia cu bun-simţ şi-n bine şi util.
Corect şi adevărat, e să nu fim proşti şi nici cu prostii să ne facem de lucru. Deci chibzuinţă şi răbdare că treci marea, dar nici să calci de două ori în acelaşi loc, viaţa nu-i dans, muzică nu-i ci linişte în aşteptare. Să te produci cum te pricepi, de pornire ioc cum trebuie şi restu-i irosire, aşa că-i caznă şi greu întrezăreşti vreo cale.
Am fost lăsaţi în drum, de istorie în lume, încă de deschis ni-i frică ochii ai face şi EL mult nu ştiu de ne va mai credita. Odată tot vom rupe pisica în două şi cătrăniţi de multele îndurate, doar vom fi oare cum ne vine bine? Cătrăniţi şi îndîrjiţi de lehamitea nedreptăţilor aflate-n timp să ne dezmeticim şi EL încă cu speranţe în noi. Că-L vom asculta cum vrea şi trebuie, aici e marea noastră dilemă nu-L ştim, şi habar nu avem ce Rol are în existenţa noastră.
Că EL are rolul SĂU, de ştim ori nu, şi nu-L ştim şi nu-i minim ci Major de ne domină de cînd sîntem, dar totuşi din umbră de SUS. Nu-i încă timpul. Are preştiinţa purtărilor şi reacţiilor noastre, şi ne lasă în examen singuri de-am prins esenţa vieţii să mai progresăm niţel de putem. Ne mai şi ajută uneori ştiindu-L ori nu. Adică pe faţă să-L ştim, explicîndu-se ori nu-i nevoie că-L ştim şi-L ascultăm din fire.
Îşi închipuie omul că ştie unele despre existenţă, îşi dă cu părerea, mai ales din alte zări ce le auzim şi noi şi nu ne plac. Comentăm nevoile acelora ce nouă ni-s străine, să nu avem dorinţe, e o năzuinţă de a-L şti şi-i şi de EL dorită, comportîndu-ne înspre bine cu bun simţ. De asemenea să nu avem milă, eroare gravă, ni se recomandă chiar, cunoscînd căderea unora atenţionaţi în vederea salvării lor şi a ta înspre EL.
Să nu ştii ce-i dragostea, între oameni e sîmburele existenţei, comunităţii în societate, familie şi altele ce ne desfiinţează ca oameni altfel. Se vede treaba că-n cele zări, de EL nu ştiu şi EL e mai departe de ei. Habar nu au cine-I, o fi alte încercări ale CER-ului ce nu le intuim ce de.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu